opriți vânătoarea nu dorim golirea lumii de oameni
trece
se face pârtie-n jur
nu e zăpadă
nici vreun miros care să-ți mute nasul din loc
nu face un pas în lateral
nici unul în spate
aici teama se consumă în sine
nu-i hrană rece pentru cei a căror luptă
e dinainte
o cauză pierdută
i-aș fi zis să treacă din marșul forțat
în pas de voie
pe loc repaus
ca o pregătire pentru gloria viitoare
prin veacuri
tot afișăm expectanțe
căutăm unități de măsură pentru goluri
prindem în insectar virtuțile
așteptăm cristalizarea
ne imaginăm zborul fără păsări și oameni
apoi temerile vin una câte una
rostogolindu-se pe un platou imens
până le învinge forța de frecare
undeva tot se termină marșul
alunecarea pe un plan înclinat
vânătoarea nebună de oameni
el trece
toate se strâng în jurul său
opriți vânătoarea
nu dorim golirea lumii de oameni
este o temă subtilă care emană diverse stări, nu este ușor de abordat, aici chiar se simte starea de teamă, de incertitudine, dar și dorința-manifest de a nu goli lumea de oameni - foarte frumoasă expresia "nu dorim golirea lumii de oameni"!
întrebarea: încotro?! este fin exprimată aici: "căutăm unități de măsură pentru goluri".
tulburător este și ritmul alert, de marș forțat în care se prezintă acțiunea, ceea ce induce o anume severitate a discursului.