Ottilia Ardeleanu

maramă cu chip de zeu vălurit privirea mea larg far fără odihnă bărbatule de oriunde ai veni dragoste cărnii tale spune-i că la țărm sentimente clatină nori cu vele dezlănțuit

fii puternică femeie ia-te cu viața de gât ca și cum ar fi amanta bărbatului tău dă cu ea de pământ smulge-i părul din cap dar mai înainte apucă-l de coada murgului fără astâmpăr și învârtește-o

câteva săptămâni am crezut că numai eu și cu mine tăiem singurătatea în două zeflemist bomfaierul rân j j j jea pe dinăuntru de fapt în tot acest timp igor se cățăra spre tavanul pe care

ascut lama de cuțit să tai nu mai pot de bine vă dau și vouă oh inima o acceptați cu toate suferințele cu boala pe care doctorul a pus ochii cică să nu mai fac nimic dar cum

am făcut și pentru tine ceva și pentru tine un mic gest cu palma cu degetele cu batista cu stiloul am creionat apropieri am donat sângele meu de poet am scris pentru tine fiecare idee

ce vrei să-ți aduc nu vreau nimic tu îmi ajungi pleacă vine și descoperă o femeie locuită de mine și de timp nu e gelos totuși i-ar plăcea să nu-l găsească săpând în carnea mea

în piepturi ne ard flăcări luăm cuvinte vreascuri din pădurile singurătății străbătute cândva de mână și întețim focul e cald în inimile noastre puse pe jar nu ne vom stinge flăcărui

ca niște guri care cer dragoste de un roșu princiar în vasul de sticlă de forma unei amfore așezat lângă piciorul patului spre lumină sunt acea declarație mută de două săptămâni îmi țin

toate dovezile s-au pierdut în clădirea cenușie s-au perindat suflete la limita inocenței de-acolo a pornit un fel de viață pentru fiecare coridoare lungi încă mai schimbă timidități în

Anica Andrei Fraschini este la volumul său de debut, Alt condițional, apărut în colecția Modus vivendi, la editura ieșeană Pim, 2020, în ediție bilingvă româno-franceză. Dedicat părinților săi

dimineața devreme pun leonard cohen și de-o cafea tare în fața oglinzii cu periuța peste dinți ascult cum se ceartă vecinii de deasupra pumnul în ușă geamul spart înjurăturile din toți

înserările invernale în foșnet mistic zăngăne atracții selena dă în sfioșenie tot mai întunecate apele ei temeri că aș putea rata încă o dată o convorbire imaginată cu o seară înainte când

aici se dusese lupta lepădaseră pumni cu rouă veșnică arseseră întru mântuire lumânări idealuri ca niște brațe unite cărămizile monument al unor necunoscuți inutile elanuri tinerești despre

noaptea se luptă dâră de sânge impresionist împrăștiată pe o lamă de laborator nu știu dacă să-i zic durere sau piercing cu clești de rac în cărnurile unde credeam că doar iubirea pe

am o teamă de întuneric tremurau florile în copaci se pusese dintr-odată o vijelie toți vecinii erau în porți priveau vorbeau în șoaptă eram prea mică nu înțelegeam treceau tancuri spuneau

ce frumos stai în talpa mea relaxată câtă căldură se închide prin ea prin sufletul tău de cristal semiprețios atras când norii de care ne temem se ascund în grota cerului sfetnici stelele

oamenii gravitează unii pe lângă alții explicabil de ce se strâng în brațe senzația de lipire până la efuziune renașterea înlăuntrul celuilalt prefacerile lumini cosmice din atingeri

dragule ai să te superi dacă azi te mângâi nichita și nu-ți dau voie să-mi săruți talpa lasă-mă numai să îți trec ploaia peste frunte oval cerul să ne ia drept pereche surâzi și mă

pereții se strâng pe mine căpiță când furci fosforescente se înfig în chinuri pacea se scurge printr-un ochi vânăt cât un lac în care pădurea s-a răsturnat ca un vas cu petrol în