de parcă aș fi învățat numai împărțirea

poemul, e de punctat. Chiar mă mir că nu a fost remarcat. Pentru că e subțire ca vorbe și greu ca transmitere. Poate e un nou stil ce merită deschidere. Poate \"chiar și\" se poate omite, dar nu doresc să fiu cîrcotaș unde nu trebuie. E deosebit.

ajunge mereu acolo unde trebuie!
mulțumesc,

Ottilia Ardeleanu

„am împărțit viața în oameni
și trăiesc
din fiecare câte puțin” - aici am avut impresia prima dată că e nițel clișeic, apoi am stat și am analizat înțelesul și mi s-a părut foarte tare să trăiești oamenii și nu viața :)
de la strofa a doua m-aș fi extins, aș fi dezvoltat mai mult plecând de la felierea asta pentru că spui aici ceva interesant după care lași suspendat și treci la următoarea strofă unde se cam repetă ideea de mai sus și e cumva în plus.
un text care propune o abordare interesantă dar care începe mereu o idee și o lasă neterminată. poate puțin prea restrâns, cu siguranță aș fi explorat mai mult din jocul ăsta în care fiecare concept se transformă, se metamorfozează în altceva
mai trec,

iulia

mă bucur că ai rezonat cu prima strofă.
inițial, am vrut să dezvolt, după care am păstrat doar esența. mi s-a părut că nu are rost să bat apa în piuă.
așa încât, ce am avut de zis am zis.
în schimb, nimic nu mă va putea împiedica să pornesc din fiecare strofă o altă poezie.
mulțumesc pentru cuvinte...
ești binevenită aici,

Ottilia

ottilia, degetel nu gândesc sau inima nu gândește?
acest gen de echivoc nu merge când vrei să esențializezi, obscurizează. dacă ar fi fost alt gen de text, ar fi meres. așa, însă, nu.

și nu înțeleg de ce acel din mine nu e în strofa dinainte. fracturarea asta este iarăși în detrimentul mesajului. astfel că, iarăși, textul tău e o sumă de cioburi, și nu un întreg.

pare rău să remarc aceleași neajunsuri mereu... se pare că nu vrei să le depășești. or, arhitectura e esențială pentru ce încerci tu pe fond. și e greu să faci din așezarea în pagină o arhitectură când ai atari scăpări. ele sunt cu mult mai vizibile decât în cazul unui text elaborat, cu mai multe planuri șamd.

la texte scurte, ori tai perfect, după o logică poetică fără cusur, ori... plus inadvertențele gen acel fără să gândească...

\"conectate la inimă\" ca atribut al degetelor, atunci, cu siguranță, la ele se face referire.
inițial, strofele a doua și a treia au fost unite, apoi, le-am despărțit tocmai pentru că se simțea nevoia să specific ce a mai rămas \"din mine\", de aceea alăturarea cu strofa următoare.
posibil ca eu să nu găsesc neajunsuri acolo unde tu le vezi. este ca și în viață.
arhitectura unui text este și ea o reprezentare a eului.
tot ce pot promite este ca să regândesc, atunci când voi avea starea, această formă estetică.

ești oricând binevenită aici. îți mulțumesc,

Ottilia

în mod logic \"nu a mai rămas nimic din mine\".

și, aparte, degetele. singularizate, ca excepție.

așadar delimitarea regulii de excepție.

de asta spuneam, ottilia, de logică...

iar până la arhitectură e cle lungă. deocamdată sunt șezări în pagină.

scuze de typo - cale, așezare.

și, firește, fără acel nimic.

de ce nu gândești așa: nu a mai rămas nimic din ea!?

îți mulțumesc pentru revenirea pe text.

Ottilia

ottilia, nu pot gândi așa pentru că nu asta se înțelege din ce anume ai scris.

iată, deci, obscuritatea de care spuneam, într-un text ce mizează pe limpezimea esențializării.

dacă vrei să gândesc că di iubire, fă să fie evidentă formularea.

și crede-mă, nu-s un cititor care vrea mură-n gură. dar asta-i una și limpezimea alta.

se citește singură, nu se leagă de a doua. Eu chiar nu văd vreo problemă de înțelegere aici. După strofa a treia ar fi puncte de suspensie, doar că autoarea a ales să nu utilizeze punctuația. Poemul e perfect logic. Pentru cine vrea să îl citească corect.

o poezie, poate fi și scurtă dar în același timp și să transmită esențialul. Exact asta am citit aici, o pezie unică (în felul ei), care transmite exact atunci cât și când trebuie. Felicitările mele nu sunt de ajuns, dar...
”și dacă îi întrebi ce au făcut cu viața mea
toți neagă că m-ar fi văzut
vreodată”.
Multă sănătate și succes. Sorina.

decât \"...iubirea am tăiat-o până nu a mai rămas\" nu văd!
nu știu ce poate fi neclar aici.
mulțumesc, din nou, Mădălina.

Liviu, pentru mine este o onoare să mă știu înțeleasă. mulțumesc. din nou.


cu tot dragul,

Ottilia

bun venit în această pagină!
mă bucur că ai rezonat cu textul. mulțumesc pentru aprecieri.

Ottilia

mă înclin!

Luminița ta este expresia puterii de a vedea mai departe, mult mai departe.
mulțumesc mult.

Ottilia