m-am izolat în locul cel mai frumos din lume

Ottilia, uite cum am citit eu textul tau

pandemia m-a surprins în inima ta
iubirea umbla voios prin mine
vorbea cu glas prefăcut
nici nu mai știu de ce / as cauta alt cuvant in loc de voios, tandru, molatec

plecasem grăbită cu primul gând
la bagaje de mână doar ceva poezie și
ultimul volum tipărit
voind să ți-l dăruiesc față în față / f. bine!

ba da îmi amintesc
trebuia să discutăm despre tranzacția de umanitate
cum ceea ce citești pe chipul unui om
la aceeași masă
/ pauza de respiro/
când totul se transmite prin genunchii lipiți dedesubt
nu se confundă cu ceea ce ți se pare că
vezi printr-un ecran

am decis acest zbor cu inima
ajunsesem cu capul în nori
în acea clipă cerul plesnea de albastru
iar aștrii se ascundeau când după lună
când după inima mea / eviti cliseele genitivale aripa iubirii

de atunci mă alimentez cu firea ta
ai o bunătate crocantă la cafea privirea ta e dulce
îmbrățișarea pâine caldă
nu-mi lipsește nimic
citesc în papilele tale
cele mai frumoase cuvinte de dragoste
au gustul cireșelor de mai

si titlul e fain, dar eu as lasa doar /m-am izolat in cel mai frumos loc din lume/ e suficient pentru mine, deschide sugestia.

mi-a placut ca esti mai naturala in acest poem si vine bine. spor!

Daniela

mulțumesc mult pentru sugestii.
titlul este chiar cel pe care l-ai punctat: "m-am izolat in cel mai frumos loc din lume". am adăugat eu "inima ta", doar ca să am / să mă aștept la o reacție. :)
apreciez mult intervenția ta.

un text cu o delicatețe senzorială aparte, un amestec de imagini tactile, gustative și emoționale care evocă o iubire trăită cu toate simțurile și, mai presus de toate, ”la bagaje de mână doar ceva poezie”

mi-a mângâiat ochii într-o zi cu suflet gri, drept pentru care îți mulțumesc

îți mulțumesc din suflet pentru trăire.
Să ai zile liniștite, cu zâmbet și soare!