Ottilia Ardeleanu

cu ochii mari cu barbă blugi geci teniși armata făcută dosare subraț ochelari țigări râsete fluierături coridoare săli profi exclamații am reușit să știi nu e chiar așa vezi să nu te oprești

fraților nu suntem aci spre pizmuire ci pentru a ne lumina unii pe alții căci afară de dumnezeu nu e nimeni atotștiutor în ale scrisului vieții masa literară în mijlocul bisericuței de

copile ieși din mine ridică-te i-am zis cum putusem eram mută și el s-a sculat aproape gol a fugit pe pajiștea cu miei m-am simțit ca o casă părăsită auzeam pe dumnezeu curățând coșul

degeaba citești atâtea cărți dacă nu pricepi niciuna vezi de studiaz-o pe-ntâia iar omul cu ochi adânci ca lacurile de munte își deschise palmele femeia se aplecă deasupra lucrului bine

dumnezeul tău nu de pomană a zis trimit femeia aceasta la tine vezi de citește-i chipul și încrede-te în cuvântul ei nu minte nu hulește nu suspină când își pune mâna pe umărul tău

n-ar fi nimic fiindcă mama mi-a spus nu te mai pot ține cartea celor șapte și m-am dus pe drumul meu am bătut la prima poartă omul m-a primit cu vorbă bună camera aspira un cer de cerneală

las pe hârtia asta dovadă a genocidului silvic a poluării distanței dintre oameni n-am atentat la voi ci la cuvintele voastre românești cum sunt nelipsite de gustul pâinii cu sare că m-a

oacheșo câte nopți insomniace fără sunete fără paietele ispititoare în adâncuri albastre strânge-mă îndrăgostitoareo între chemările tale am gânduri mari știi tu cum e viața alături

nu prea am prețuit apropierea ne făceam de lucru fiecare în peticul lui de viață fugeam de atingeri ca de un rău de mare greșeală din greșeală urcam treptele despărțirii prea curioși de a ști ce

o singură noapte albă când ne întâlnim toți purtătorii aceluiași nume nerostit în candelă arde câte puțin din sufletul fiecăruia în trupul celuilalt flacără pe buzele aproapelui vânt de

ne va lovi pământul cu pumnii ne va lovi peste fețele noastre indiferente peste mâinile cu care am scris viața primește coroniță s-o aplaudăm ca să ne audă și să se plece dinamic ne va lovi ca

huuu lit bătaia de joc a celor care au trecut cu privirea cu degetele arătătoare cu biciul satiric l-au ascultat din gura apostolilor de cuvinte au fost în stare să-i rupă hainele să-l

țăranu dă cu plugu de pământ de ce dai mă îl întreabă în timp ce pârâie ca un pepene lovit în burtă s-a săturat spinarea de trudă ar vrea să boierească ia omu cursa și se duce în locurile

ți-ai cumpărat o mașină de dat răni îți place enorm să bați cuie să agăți tablouri cu natură moartă arhitectura mea permite ai găsit pereții potriviți să-ți expui felul de-a fi deși nu se mai

tată nu zăbovi nu te opri din drum nu spune de rău caută-mă unde-și lasă dealul umbra jos- jos peste ramurile tale nu chema norii sunt peste tot lași tată de câte ori or cânta cocoșii să

oamenii acest teritoriu neexplorat o nouă tehnologie divină în continuă revoluție pentru aflarea iubirii elementul chimic de maximă putere multiplicat la atingere fascicule de

întuneric nu pot să dorm ființele din mine se răscoală ele nu pricep că nicio revoltă nu mai duce la nimic și nicio pierdere nu poate fi mai aprigă decât liniștea însăși decât starea aceea în

în piață tarabele sunt primenite fructe și legume etichetate un fel de titluri de cărți și autorii ca-ntr-o pictură realistă pere lângă ananas lângă crudități lângă femei rotofeie în

mi s-a părut că ninge în plin iulie între mine și albastru urcă și coboară îngeri neobosiți cu găleți și perii de zugrăvire mă curăță de păcate se văd cu ochiul liber dacă știi

de mult soarele n-a mai ieșit la tăiat copaci scânteile ajung sus-sus noaptea sfârâie de greieri dintr-o iubire mă tem să-ți dezleg brațele din verdele acestui gând ai putea să faci cuib păsării

vine și vremea aceea când nu mai poți să te duci o să vrei și trupul nu te va mai asculta să-ți vină să mori și trupul nu te va mai asculta de dor de răzvrătire te vei ruga pentru tine

și totuși cineva mai caută femeia calitativ și totuși ea trăiește sclavagismul modern are spațiul ei cu oameni virtuali cuvinte și suflet național concurează cu principiile iese mereu pe