schimbări

după
multă vreme ies din absurd
hotărâtă
să-mi vizitez o prietenă
vie
amețesc de schimbări
clădiri impozitate de
jumătate de an încerc să
mă diversific
împotriva mea tolerezi
oamenii cred că li se cuvine să
te ambiționezi
munca înnobilează
de la un capăt la altul cuvinte
prinse între coperți
și-au păstrat primul gând
să mă scutur de
praf scăpăm în
realitatea intactă

strada
luminată artificial de copaci
locuința mea pare o gură de
vărsare în lume
chioșcul de ziare un ceva pustiu
de doi pe doi tapetat cu ziare și reviste
mai îngălbenit de cum
nu știam

mi-e greu să recunosc
oamenii
aceleași întâmplări triste
și
indiferența stretch

Eugenia, mulțumesc Dan-Petruț Cămui, pentru aprecieri.

Știu foarte bine cât de ușor e să faci puzzle după o schemă pe care o ai în față.
Însă, ador spiritul de cenaclu, și orice aranjament stilistic, lexical, formal mi se pare că spune despre acel cine(va) care i-a conferit autenticitate. nu mă îndoiesc de felul în care dau eu viață cuvintelor, așa după cum nu mă îndoiesc de originalitatea cuvintelor cu care îți alcătuiești propriul joc. și mă simt onorată ca un text de al meu să fie în atenția unui poet așa cum ești. prefer, totuși, să mă reprezint pe mine, prin mine. și să fiu eu.

mulțumesc, încă o dată.

nu m-a prins textul asta. desi inceputul e promitator, iar logica textului pare ok, mi-e greu sa recunosc, vorba cuiva, sa ma scutur de praf

Dorin, uneori pare că totul e de când lumea. și totuși, lumea asta nu este nimic fără noi... pe acolo, prin locurile esențiale.

mulțumesc pentru implicare.

De fapt inceputul se incadreaza la categoria "smart move"-debuteaza lent si parca odata ce continui sa citesc imi doresc sa imi fuga ochii mai rapid peste pasajele atat de transante despre vesnica natura umana dar sunt prinsa in aceiasi cadenta si trebuie sa ma conformez, sa diger. La prima citire m-a disecat textul pe mine, nu eu pe el.
Mai trec.

abia acum am dat peste comentariul tău; îți mulțumesc mult pentru lectură și semn.