Ottilia Ardeleanu
Verificat@ottilia-ardeleanu
Am una. Dar nu e pentru toată lumea.
Ne cuprinde din înalt, din abis, de oriunde, cu palme grijulii de zeu ce poate crea orice bijuterie, oricînd și oriunde în imensitate.
Un timp dat fiecăruia dintre noi cu generozitate de către zei, un spațiu de care să ne bucurăm cu prisosință.
Văd aici veșnicia ca pe un joc chibzuit, plăcut, mărinimos.
Ultimele două strofe sînt deosebite.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„veșnicia un joc fără miză" de Liviu-Ioan Muresan
Poeta încearcă să explice o parte dintre răspunsuri, în aceste versuri.
Mai mult decît frumos.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„trup de aburi" de Nache Mamier Angela
în lumină nici un sughiț nu se destăinuie\".
Poetul evidențiază forța întunericului, ca fundal pentru cele ce (ni) se întâmplă.
Nu-i așa că flashurile se văd mai bine pe întuneric decât pe lumină? Și nu-i așa că avem mai mult curaj de a face orice lucru de bun simț sau nu, pe întuneric decât pe lumină?
Și nu-i așa că întunericul este ciorapul întors pe dos al luminii? (excelent titlul!)
Ba da, spun eu!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„întunericul este lumina întoarsă ca un ciorap" de ștefan ciobanu
Ideea de a continua șirul acestor povestiri este propice.
Felicitări!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Mortul întors acasă pe furiș" de viorel gongu
cenușii neagră moarte permanentă\" , altfel, mi-a plăcut.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Viața în culori închise" de Cezar C. Viziniuck
De îmbunătățitOttilia Ardeleanu
Pe textul:
„ce bine că au pus geamuri la metrou deși nu prea ai ce să vezi" de ștefan ciobanu
“de cenușă
sunt” – un suflet ce renaște din propriul sine, precum pasărea Phoenix.
“doar un foc într-un pustiu de gheață” – un suflet cu frisoane, mocnind “pe-o apă nemărturisită”, amintindu-și de tatăl pornit să atină cerul.
Un “mea culpa”: “întreaga viață n-am bătut un cui” - atât de uman, toți ne facem mustrări de conștiință dintr-un motiv sau altul, la o răscruce din viață.
Prologul și epilogul contrastează de la “atât de viu încât să pot tăia ghețarii” până la”un gust de piele arsă de cenușă”.
Un text ce abundă în figuri de stil deosebite, ce caracterizează acest unic stil poetic: Vasile Munteanu.
Cu plăcerea lecturii,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„- 38 de grade și mi-e sete" de Vasile Munteanu
Să spun câteva care mi-au plăcut mult:
\"Unii ar face orice pentru a nu avea nimic de făcut\",
\"\"Omul din greșeli învață\". Deci, cel mai învățat e cel care a greșit toată viața. Sau, dacă nu mai greșești, riști să te prostești?\",
\"Omul sărac se rușinează de rupturile blugilor șic, chiar dacă valorează mii de euro\".
Mă bucur pentru că am trecut pe aici,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Cugito ergo...nomic" de florian abel
„solitudinea. e cancerul ăla benign”, „boli de neînțeles. vești implacabil funebre” etc.
Și totuși, „care e tasta escape”?
Mi-a plăcut interpretarea cancerului îndrăgostit!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Cancer îndrăgostit" de George Asztalos
Poezia aceasta este mignonă și are relevanță și de la sfârșit spre început, situație în care mi se pare mult mai interesantă.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„în gând" de viorel gongu
De îmbunătățitÎncearcă să păstrezi rima (de ex.: slut nu rimează cu urât!). Altfel, se vede sensibilitate aici. Îți urez mult succes.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Iartă-i Doamne..." de Cristian Stancu
De îmbunătățitDeosebite figuri de stil, toate îmbrăcând albul, culoarea păcii, a curățeniei sufletești, a versului.
Foarte frumos!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„colonizând albul" de ștefan ciobanu
Este de bun gust!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„poftă bună" de Liviu-Ioan Muresan
\"nici nu ai deschis gura
și gerul
a înghețat pescărușii
...
în țurțurele ce se uită
pe geamul salonului
în care fără milă
mă mai naști odată\".
Și dacă elimini punctele de suspensie, iese un mic poem (concentrat la deosebit!).
Mai trec,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„naștere" de viorel gongu
Ștefan, un poem deosebit aici!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„the night is young" de ștefan ciobanu
\"tot ce vreau acum
e să evit ziua în care
ne vom spune
până aici\" - un șirag de versuri care include toate acele sentimente trăite și nespuse: teama, bătăile de inimă, iluziile.
Și realitatea necruțătoare: fereastra, depărtarea, nesfârșitul.
Toate acestea, într-o armonioasă combinare de figuri de stil.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„tot ce vreau.pânâ aici" de Teodor Dume
Am revenit pentru a spune că versurile tale ilustrează, într-adevăr, emoțiile anilor \'70.
Dar, știi ceva, întotdeauna, deși nu ne propunem, vom regreta anii tinereții, cu farmecul lor, oricât de \"grei\" ar fi fost ei și oricât de mult se vor fi schimbat - în bine - toate cele ce arătau altfel(nu amintesc de schimbările în rău!).
Cu plăcerea recitirii poemului,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„\"Morning has broken\"" de Liviu Ioan Copos
\"fiți triști
bogați și triști
voi copiii zbârciți
ai mileniului trei\".
Frumoase figuri de stil: \"pasul visului\", \"copiii zbârciți asemeni unei portocale\", \"portocal \"mirosind a ploaie mirosind a vânt a Lady Madona și a pământ\", \" femeile recoltă\"...
Mai trec pe aici,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„\"Morning has broken\"" de Liviu Ioan Copos
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„am făcut cunoștință pînă spre înțelegere" de Liviu-Ioan Muresan
Textul evidențiază cum Montague își supraevaluează “puterea” materială, precum și naivitatea cu care această “calitate” este pierdută. Prin folosirea figurilor de stil, autorul dă frâu imaginației. Mi-a plăcut cum sună: “prin sângele Julietei brusc au început să gonească felinele mari. inima ei era urmărită de lei. mulți lei. nenumărați” (în fond,asta și urmărea); “poate că nu și-ar fi revenit atât de repede. dar gestul de a se strânge singur în brațe i se păru nefiresc” (iată-l pe “Rumânu” nostru în postura pe care i-o dă numele - bine ales de către autor).
Un text care curge, te captează, aduce în dialog secvențele subtile ale temei. E clar că elefantu’ este doar un papagal!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Rumânu și Julitoarea" de Vasile Munteanu
