atât o să dureze stingerea mea

Să-mi fie scuzate unele repetiți și tautologii.

...care aveam mari dubii că nu va fi clasată în atelier. chiar nu am spirit autocritic. mulțumesc, george, azi m-ai înseninat.
mulțumesc pentru deschidere și pentru frumoasa interpretare a celor mai simple cuvinte.

Mă bucur că domnul Pașa a înstelat poezia aceasta. Ea pare simplă, chiar simplistă la prima citire. E nevoie de o persoană cu ochiul format pentru a repera profunzimea ascunsă dincolo de versuri. Faptul că m-am oprit asupra acestui text e un real cîștig pentru mine. Am citit cu mare plăcere.
LIM.

pe mine nu m-ai entuziasmat. sper ca te simti bine, ca... de ce ai aborda la anii tai o tema ca aceasta?

îți inteleg perfect atitudinea, silvia, fiindcă nici eu nu mă las emoționată/mișcată de asemenea texte. am mai spus, din perspectiva mea, personala aceasta e la graniță de prăbușire, ținându-se într-un fir foarte fragil, dar care, paradoxal, îi sensibilizează pe unii. m-am gândit că a nimerit în pagina principală din motiv că am încadrat-o în personale.
gândul acesta mi-a venit pur și simplu, nu ține de o vârstă anume sau de vreo boală incurabilă, sunt bine, merci. am vrut să găsesc o asociere a \"stingerii\" cu o anume imagine și să văd consecința. era un experiment din genul - cât de slab pot scrie ca totuși să păstrez textul în categoria celor admisibile - în ultima vreme îmi testez limitele, de la apogeul ghinionului pînă la sublimita consecvenței în scriitură. mulțumesc că ai spus, silvia, si pentru sinceritate.

multumesc si tie de apreciere.

Nu am \"față\" dar mă exprim, dacă nu cumva va fi dat comentariul la gunoaie. Cred că steluța este meritată. Condensarea mesajului, dar numai atât cât a fost nevoie este fericită. Imaginile , aparent la îndemână, în această asociere curg frumos. Sensibilitate și potențial.
În altă ordine de idei...cum poți să te temi de ceva ce nu cunoști?
N-ai călcat pragul atelierului vreodată.. așa că, un locatar pe veci al atelierului te roagă să nu mai cochetezi pe tema asta. False modestii ținând seama de ce este în urmă...

nu știu de ce dar acest text m-a surprins plăcut cu atât mai mult cu cât mă simt foarte aproape de starea de aici. autorul si-a delimitat câmpul de desfășurare și surprinde foarte bine doar în câteva rănduri.

citit cu plăcere,

același,
teodor dume,

Katy, părerea mea este că numai un tînăr poate să vorbească atât de natural și pur și trist despre propria stingere. Și e bine încadrată. Apreciez cum cu mijloace simple ai creat un fior liric de asemenea intensitate. Felicitări!

Victor

viorel, sa inteleg ca ne-am imprietenit cu poemul acesta. prin atelier am trecut... oho... de cate ori... peste cateva zile vei avea ocazia sa-mi citesti textele pe care le-am sters in timp, inclusiv pe cele din atelier. acum avem aceslasi nivel presupun.

teodor, multumesc ca ai rezonat.

victor, iti dau dreptate, altfel nu mi-ar fi venit gandul.

multumesc.

Cred că este doar o închipuire despre acea stingere, prezentată ca un vîrtej, este avîntul tineresc de a zice chiar și despre lucruri foarte îndepărtate.

Cu drag,

Ottilia