mai multe motive pentru care, când beau, deși cotoi, vă privesc prin ochii unei octopus vulgaris

Este o vreme când nev-este-le se arată – prezență no(de)bilă – mai bine decât Fi-ul. După Aceea, facă-se voia Tatălui. Remarque în mod deosebit sinceritatea din “o silă reciprocă ne cuprinde pe toți”. Iar mai apoi – nu neapărat spațial –, ci mai ales teologic: nu contează “locul” în care vom fi interpretați, pentru că “acolo” nici nu e loc, ci modul, prezența, regența, marțianialitatea, balaurismul, foamea. Și mai ales gândurile pe care le-am avut și nu le-am împlinit.

știu și eu, prietenia (la fel ca cenestezia, de exmplu), dacă nu te învață CUM este singurătatea, nici nu cred că este prietenie; în cadrul oricărui alt tip de asociere, primează scopul; desigur, acestuia îi primează cauza; dar dracu știe ce este aceea; dracul și gânditorii greci (ce le mai plăcea și ăstora... să scrie despre prietenie).

bau-bip [\"te salut\" în limbaj balauriano-marțin; unii mai scrupuloși ar spune nici... (bau-bau), nici... (bip-bip); să vorbim totuși despre ce \"a Fi\": și.., și...]

Versul penultim am vrut să-l citesc așa: \"prietenii m(i)-au dăruit verbul(ui) (a) Fi\". Parcă versul final ar fi mai adecvat ca o notă la text.

dativul este un auxiliar al gândirii; aceasta ar implica multă necunoaștere: cui m-au dăruit, cum m-au dăruit... flatus vocis; în plus, \"m(i)-au\" ar fi ca ieșit dintr-o pisică peltică; Fi(i)i nu ar înțelege asta (posibilă traducere: uneori, calea de mijloc este în plus).

mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.

\"descompunerea ne înhață dintr-o caracatiță cu ventuze umane\"

citesc minunându-mă câtă forță pot deține cuvintele, și cu câtă măiestrie le alăturezi. mă bucur că sunt așa oameni aici, așa oameni, care știu să dăruiască cuvinte, știu să țină prietenii aproape. scrisul acesta e mai puternic decât orice aș putea spune despre el, și cu cât se apropie mai mult de final, cu atât forța cuvintelor ia amploare. mi-a plăcut mai mult decât toate textele citite la un loc în ultimele câteva săptămâni. (era să zic în ultimele câteva prietenii:))
nu mai spun nimic.

drag de cuvântul tău,
e

încă se mai dezbate asupra conceptului de \"frumos\" (părerea mea este că nu se va ajunge niciodată la un consens; aceasta din cauză cu nici nu există; e o nevoie izvorâtă din plictiseala de \"stilul\" precedent).


mulțumesc, Ecaterina, pentru lectură și pentru semnul despre.

(a)re verb, (b)ric (c)u motor și mai multe motive pentru care îmi place.

Toate acele \"viceversa\" dau farmec poemului. Cefalopodul inteligent poate distinge polarizarea luminii! (de fapt, poemul asta și urmărește, polarizarea cuvintelor!). Imaginea este un adevărat efect vizual: \"scena aceasta marină se petrece în fum.// vacarmul interpretați-l pe rând...\" cu toate enumerările poetice. Frumosul vine de undeva din interior când ești beat de poezie!

Ottilia Ardeleanu

încă învăț, Iarina: e un bric-școală; mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.

mulțumesc, Ottilia, pentru lectură și pentru semnul despre; în ceea ce privește frumosul poetic, înclin să îți dau dreptate; observația mea se referea la frumosul excesiv conceptualizat, teoretizat, stors de semnificații - mumia unei glorii covârșitoare peste care, din cauza \"masei de specialiști\" s-a așternut inevitabil praful.

ca un octopus vulgaris sper sa te fi rotit prin rahova - aceasta schita a ta aici despre tine si podurile , plasele, singuratatile , si prietenii tai au lasat un gust de bine - va sa zica mai sunt pe lume si altii care se zbat si se si vede...