ploioase duminici. râul/ râdea în hohot prin sat

Ce simt eu aici este un dor nebun după copilărie și locurile natale, acolo unde simplitatea era ca raiul pe pământ, acolo unde clipele nu treceau ca gîndul, erau clipociri, se măsurau în susure de ape, distanțele se măsurau cu pasul, drumurile erau ca apele, curgeau spre nicăieri. Și totul era frumos: ploaia cu bărcuțele ei de hîrtie, caligrafia pentru care “doar sugrumam cu-nverșunare mărul ce-mi răsărise-n gât” (cît de frumos destăinuit acel nod în gît!), trecerea domoală a timpului, trudirea pentru a-și putea atinge scopul – și ce scop de suflet, acela de a-i vedea pe cei dragi, pe părinți. Totul avea un rost. Munca nu împovăra, joaca nu era sub control, timpul nu ținea nicio evidență.
În vremurile astea, la oraș, viața decurge cu totul altfel: timpul gonește, copilăria devine din ce în ce mai mult uitare, iar ploile sînt șuvoaie de oameni care duc spre cimitir. Se pare că viața înseamnă Veci!
Și pentru ca poetul să demonstreze adevărata diferență, nu spune decît:
“râul râdea în hohot prin sat” - “șuvoiul oamenilor duce-n cimitir”. Restul, aproape că se subînțelege.

Trebuie să recunosc că întotdeauna poeziile tale, Vasile Munteanu, m-au sensibilizat, dar ca să mă poată teleporta înapoi, în timp și spațiu, cu atîta trăire, nu mi-am putut imagina.

Ottilia Ardeleanu

mulțumesc, Ottilia, pentru lectură și pentru semnul despre.

deosebit de frumos:

\"când m-ascundeam într-o fântână părăsită
auzeam cum cresc

încă mai caut când văd pietre urma
oaselor mele care s-au lungit\"

fiecare are un mod al său de a interpreta ploaia, aceasta adesea servind drept sursă de inspirație or avalanșă de amintiri, aici redate frumos, redate artistic. modalitatea ta de a aduce aici anumite imagini, cum ar fi cele cu bărcuțele în pârâiașe, au un puternic efect vizual. în fiecare gând e ascunsă o înțelepciune, iar pentru cei mai înzestrați, e deschisă o înțelepciune, și asta se observă doar după lecturi repetate, atunci când îți mai speli ochii cu atmosfera textului. de final nici nu mai spun, e de pus în ramă, sub sticlă, pe perete. foarte frumos.

mulțumesc, Ecaterina, pentru lectură și pentru semnul despre.