Poezie
Cu porțile frigului deschise
(poem alb)
1 min lectură·
Mediu
Poemul ăsta nu se explică
se simte numai
la fel ca o ultimă ninsoare care a uitat
să închidă porțile frigului.
Îl simt de parcă stă în mine
ca-ntr-un măr cu miez dulce și alb
și roade.
După ce am strâns atâtea drumuri cu tine
acum strâng poze cu ierni de neliniști,
sporesc singurătăți întruna
și- nvăț încet a scrie despre mine
ca și cum nici n-ai fost
sau eu să-ți fi fost
în doliu alb, mireasă…
043.758
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 77
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefania Pușcalãu. “Cu porțile frigului deschise.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefania-puscalau/poezie/13928663/cu-portile-frigului-deschiseComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ȘPOttilia, mă bucur că poemului meu i s-a simțit și căldura, dincolo de înfrigurarea cu care a fost scris.
Mulțumesc de trecere!
Mulțumesc de trecere!
0
RDe ciudat cum uneori cele mai profunde versuri trec dincolo de metafore si raman mai pline \"dezbracate\"
și- nvăț încet a scrie despre mine
ca și cum nici n-ai fost
Mi-a placut
și- nvăț încet a scrie despre mine
ca și cum nici n-ai fost
Mi-a placut
0
ȘPRaluca, dacă n-ar fi atâtea stări ciudate, poate nici n-am mai scrie…
Mulțumesc de trecere și cuvinte!
Ștefy.
Mulțumesc de trecere și cuvinte!
Ștefy.
0
Ottilia Ardeleanu