Ottilia Ardeleanu

Poemul acesta de aplecare religioasă excelează prin idei care, nu cred, că vor a evidenția lupta dintre om și Dumnezeu. Sau nu neapărat. Ci, mai degrabă, de ex., în prima strofă, ca și în ultima, cred că ideea este de supunere la încercări a omului de către Dumnezeu. El învinge nu pentru a-și arăta puterea (pentru că și omul și El o cunosc), ci doar pentru a dovedi de câtă putere dă dovadă omul.
Un alt ex., în cea de-a doua strofă: „dar mie-mi este sete” – reprezintă, după mine, pofta de cunoaștere, nestăvilită, dorința omului, setea de a-l afla pe Creatorul lumii. Ca bând din Apa Lui să prindă noi puteri.
Apoi, primul a fost Cuvântul, deci, primul impact, \"zid\".
Lupta aceasta este tot interioară, de conștiință.
Poem relativ ușor ca citire, este de o mare profunzime.

Cred că am analizat doar în felul meu, în care El este, cu siguranță, de acord.

Ottilia Ardeleanu

nu! am spus că da, \"totul pornește de aici:
\"știe cineva... \", adică ai înțeles mesajul;

apoi m-am referit la:
\" \"murdărită de praful în ochi
de paiul din ochi
de ochii lumii\" aș lăsa doar \"murdărită de ochiul lumii\". \" -ceea ce sugerasei să reduc!

eu am înțeles prea bine ce mi-ai transmis.

nici nu m-am gândit că ar fi putut fi vorba despre vreo tăiere din text sau de vreo inversare de strofe!

mulțumesc pentru trecere și comentariul deosebit. ai dreptate, de acolo pornirea. varianta scurtată nu are aceeași semnificație, totuși, chiar dacă se pretează foarte bine acolo. îmi îngădui să las varianta originală.

Ottilia Ardeleanu

întrepătrundere: trecere a spiritelor unul prin celălalt, trăire prin trăire, inimă prin inimă. asta înseamnă prietenie adevărată. când simți, doar, ce este in the \"next room\"... poate o inimă nouă!

ei, un alt om aici...

Ottilia Ardeleanu

Alex, ai început să combini substanțe, ca la chimie. numai că, de data asta, în laboratorul iubirii. se pare că doar tu cunoști proporțiile și numai tu poți rezolva ecuația chimică.
ei, ce să spun, doar că era să trec fără să las un atom aci, în poemul ăsta de toată frumusețea poetică!

Ottilia Ardeleanu

în ceea ce descrii tu, starea de singur și situația singură, recunosc, foarte frumos spus, mai au o șansă, fiindcă zici: \"până vii tu\".

cred că mi-a plăcut :)!

Ottilia Ardeleanu

Ioan, da, ai dreptate și îți mulțumesc pentru trecere și interpretare.

Mihai, este ceva de înțeles dacă te străduiești un pic. oricum, mulțumesc pentru popas.

Ottilia Ardeleanu

nu știu dacă nu ai fi spus exact de unde ai pornit, dacă neapărat versurile s-ar fi asociat acestor idei, la prima citire cel puțin, chiar și în cazul în care s-ar fi cunoscut foarte bine conținutul cărții.
de aceea, am spus.
e ok pt mine.
și mă bucur pentru \"apariția\" acestui text. se adresează, într-adevăr, înțelegerii, conștiinței, sufletului.

Ottilia Ardeleanu

\"In adevar, niciunul din noi nu traieste pentru sine si niciunul din noi nu moare pentru sine\";

\"Unul socoteste o zi mai presus decat alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare sa fie deplin incredintat in mintea lui.\";

\"Asadar, sa urmarim lucrurile care duc la pacea si zidirea noastra\".

am revenit ca să spun că, da, acum sunt lămurite niște idei. și profunzimea poemului altfel se pătrunde. poate nu era rău să începi cu câteva rânduri preluate de acolo.

Ottilia Ardeleanu

Alex, mulțumesc. întotdeauna găsești timp să colinzi și lumea aceasta, pe care o recunoști, cu simțul tău literar, în care te afunzi și din care, mereu lași, la ieșire, câte un zâmbet de mulțumire.
pentru mine este mare lucru.

încă o dată, mulțumesc,

Ottilia Ardeleanu

mi re la e joc, armonie, refren. o zână ce te înalță, aruncă stele pe cer, te inspiră, îți aduce prietenii, te binedispune.
o \"sclipire\" de moment, poate. o nălucă.

oricum, jocul tău de cuvinte este foarte important. imaginile se derulează ca-ntr-un videoclip în care, desigur, apare și pianul :).

am lecturat cu plăcere,

Ottilia Ardeleanu

Iată, “mai presus de sine”, dar nu mai presus de El.
În propria înțelegere nu poate fi decât “căldicel”, însă prin eforturi, prin fapte se poate ajunge la “temperaturi” înalte, se poate răzbate.
Remarc cea de-a doua strofă, însă tot poemul decurge de la “căldicel” pînă spre “fierbinte”.

Am citit cu plăcere,

Ottilia Ardeleanu

Draga mea, Alina, tinerețea este fermecătoare. însă, știi ceva? poți să fii la fel de tânăr și atunci când chipul și anii se trădează reciproc.
totul este înăuntru. de aceea comparația!

îți mulțumesc pentru trecere și comentariul deosebit.

Ottilia Ardeleanu

Liviu, mă bucur că ai trecut, ai citit și ți-ai spus părerea. faptul că textul transmite îmi dă ghes pe mai departe. mulțumesc.

cu prietenie și respect,

Ottilia Ardeleanu

sincer, mi se pare un poem trist. pare că face parte tot din \"volumul: poezia, dragostea mea\".
îmi place scenariul. multă imaginație și sensibilitate.

pentru poezie,

Ottilia Ardeleanu

de fapt ai un filmuleț aici, în care surprinzi momente și duratele lor. ai imagini frumoase, gânduri ce se sprijină pe acestea, metaforic...
chiar mi-a plăcut forma, ideea, titlul și... mai ales, subtitlul.

\"pe șine lumina zăcea într-un licăr apatic\"!

Ottilia Ardeleanu

Scuze pentru repetarea \"în primul rând\". În cel de-al doilea paragraf nu-și are rostul. Citiți, deci, fără acesta. Mulțumesc.

Ottilia Ardeleanu

În primul rând, mă onorează trecerea dumneavoastră prin acest spațiu virtual. Vă mulțumesc.
Constat că părerile asupra acestui text sunt împărțite. Indiferent dacă sunt pro sau contra, mă bucură nespus, deoarece ele îmi dovedesc faptul că sunt vie.

În primul rând trebuie să vă spun că nu avem de-a face cu o personală. Nu despre viața mea este vorba. Ceea ce am vrut să reliefez este doar condiția femeii în societate. Și dacă am exagerat este doar pentru că există o astfel de realitate, din păcate. Și nu generalizez. În vizor se află doar cazurile.
Eu nu sunt un caz, slavă Domnului. Și, credeți-mă, nu e ușor deloc să-ți imaginezi cazuri.

George Pașa, exigența este binevenită când este secondată de sinceritate. M-ar deranja să nu mi se spună la timp că am făcut o prostie. Dacă, totuși, o parte dintre textele mele vi s-au părut un pic peste limita modestului, înseamnă că nu am scris chiar degeaba. Am înțeles prea bine mesajul dumneavoastră. Vă mulțumesc.

Raul, dacă textul a reușit să transmită acele stări de care spui, atunci, am atins scopul. Mă bucură sinceritatea ta. Mulțumesc.

Csiborg Mirco, da, am îndrăznit să vorbesc despre violență și alte aspecte negative, pentru că sunt lucruri care încă se mai întâmplă, din păcate, în mileniul III. Poate am exagerat, voit, unele exprimări. Mulțumesc.

Mădălina, poate nu ai să mă crezi, dar am știut că vei comenta acest text. Apropierea ta de idee este extraordinară. Cred că numai un suflet de femeie poate simți așa. Să mai treacă un timp și voi încerca retușuri. Mulțumesc.

Ioan, încurajările îmi fac bine. Eu mă străduiesc. Însă, totdeauna, inspirația e de vină, cum a spus-o un adevărat poet. Mulțumesc.

Constanța, mulțumesc pentru trecere și semn. Cred că în această situație doar așa puteam să spun. Fără înflorituri. Este doar ceea ce am imaginat că ar putea fi o astfel de durere.

Alex, cred că încă nu am explorat tot ce poate fi acest eu. Pentru mine, voi, cititorii, contați tot atât de mult cât și mine însămi. Și nu e prima oară când o spun. Mulțumesc.

Cu prietenie și respect,

Ottilia Ardeleanu

Liviu Ofileanu, ești mult prea generos. Mulțumesc.

Alex, îți mulțumesc pentru înțelegerea acestor gânduri și pentru încrederea pe care mi-o acorzi.

Oricât de bune sau ne-bune ar fi, nu sunt doar ale mele. vi le-am dăruit vouă, cititorilor mei, și vă spun că le meritați cu prisosință. în fond, cel care scrie câtă importanță ar avea fără de cel ce îl citește?!

Cu prietenie și respect,

Ottilia Ardeleanu

vă mulțumesc pentru vizita în acest spațiu. mă onorează.

Liviu Ofileanu, voi încerca să schimb acolo, voi vedea cum. Cuvintele ce mi le transmiți mă impulsionează. mulțumesc din suflet.

Ioan Barb, încerc să urc prin mine însămi, acolo unde este doar locul meu. trecerea ta pe aici este benefică. mulțumesc din suflet.

desigur, vă aștept cu sfaturi.

Ottilia Ardeleanu