Încă unul

\"o să spui renunță la tine
aruncă-te în cristelniță
să te naști iar
fără vină\"

Versuri care colorează finalul poemului, de fapt, un poem militant, străbătut de tristețe și care scoate în evidență încapacitatea omului de a se elibera de povara egoismului și de a-și reconsidera propria scară de valori. Un gând. Cu prietenie, Ioan

\"mi-am închipuit că toți copiii au o mamă
undeva
și brațe pentru legănat\" - ce vis frumos acesta, mihaela...
\"construim
scriem
cu detașare\" - la modă, aș adăuga :)... Ceea ce doare e că în spatele acestei detașări adânci mi-aș fi dorit să găsesc ceva implicare, ceva, nu știu ce... Și în multe texte dincolo de detașare e tot detașare. Și cu toate astea nu am găsit așa ceva la un poet consacrat :). În fine, îmi place textul, tonul intim, și îmi place cum prinde viață ioana. Citesc în continuare să văd spre ce te îndrepți cu pași repezi :)
cu prietenie,

alex

Bine interpretat acest poem, Ioan. Mulțumesc!
Mihaela

Da, Alex ai mare dreptate în ceea ce privește detașarea. Voi mai scrie despre Ioana. Mai are încă multe de spus.
cu prietenie, Mihaela

Mihaela, ai atins puncte slabe ale existenței.
ceea ce ai spus aici:
\"dar puroiul continuă să curgă
ploile nu ajung
pentru o viață de om\" este adevărat.
greșelile, nepăsarea, egoismul, abandonul... ar trebui să dispară. din păcate, fiecare posedă un dram. și asta duce la năruirea viselor celor năpăstuiți.

\"să spele ploaia
vina din ochi\"!

Ottilia Ardeleanu

Așa e, Ottilia. Punctele slabe sunt cheia acestui poem. Îți mulțumesc pentru citire.

Mihaela, cu drag