Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

inima își fumegă sângele. ochiul coboară în suflet. pe baltă/ am băut vinul acela

2 min lectură·
Mediu
nici un spital. nici o școală. nici o cantină nu se construiește din donații. biserici.
atât. cât de scump mituiesc unii sf-ul duh. e tot atâta duioșie în lume cât într-un
pahar de lacrima christi. dacă vă plac experimentele: un ochi poate pătrunde în
suflet prin gât. generați vid aprinzându-vă inima.
criminalii și violatorii au prioritate. piatra este un combustibil onest. ia durerea
cu mâna. potrivită încinsă peste locul vătămat. este și motivul pentru care peste
viață se depune o piatră funerară. restul e treaba soarelui.
am știut întotdeauna că oamenii iubesc nejustificat. de exemplu când încă nu crapă
de ziuă plec la pescuit. lângă un cimitir. crucile dansează în lumina lumânărilor.
peste baltă plutește o perdea de fum. trestiile duhnesc a tămâie. sub mâna mea mor
fără discernământ pești râme viermi. uneori păsări. și nimeni nu le aprinde nimic.
doamne! lăsate în soare cum put!
apoi seara își plimbă cuțitul pe solzi
sar zilele – oho! – cât anii departe
din ce în ce mai des mă întorc
acasă cu luna-n juvelnic
lungită pe drum – straniu convoi –
umbra stârnește neliniște păpădiilor
un câine venit prin uluci îmi linge
gleznele de-acum otrăvite
număr insectele. aproape toate. lipsesc/ acelea care ochii mi-au străpuns/ convinse fiind
că locul gol e stup
043.954
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
211
Citire
2 min
Versuri
22
Actualizat

Cum sa citezi

Vasile Munteanu. “inima își fumegă sângele. ochiul coboară în suflet. pe baltă/ am băut vinul acela.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/13944915/inima-isi-fumega-sangele-ochiul-coboara-in-suflet-pe-balta-am-baut-vinul-acela

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ottilia-ardeleanuOAOttilia Ardeleanu
Am încercat să cobor în suflet. Este multă poezie acolo. Fiecare vers are îmbrăcăminte nouă. Ca de sărbătoare. De sub ea apar personaje noi. Lucruri personificate.
Imagini țesute, metafore brodate sar în ochiul ce coboară tiptil.
Fiecare strofă este cea mai frumoasă!

Convinsă fiind că “locul gol e stup”,

Ottilia Ardeleanu
0
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu
mulțumesc, Ottilia, mult mulțumesc; și eu cred că, atâta timp cât rostirea noastră nu lasă în urmă măcar scântei, semințe ale unei... ipotetice luminii, ea nu este cu nimic superioară simplului zumzet al insectelor.
0
@ioan-barbIBIoan Barb
\"număr insectele. aproape toate.lipsesc/acelea care ochii mi-au străpuns/convinse fiind că locul gol e stup\"

Un final deosebit care închide un poem lucrat cu simboluri și pe care l-am recitit cu plăcere. O trecere, cu stimă, Ioan.
0
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu

mulțumesc, domnule Barb, pentru lectură și pentru semnul despre.
0