Ottilia Ardeleanu

de partea cealaltă n-a fost nimic atât mă doare scuturarea florilor de corcoduș atât mă doare sufletul păsării decapitate cu trupul fără viață cum și sufletul meu ca o zi anunțată cu

mă sui în leagănul dintre două fire de viață prins de cer cu sfori de îngeri mă fac dintr-odată copil iar cerul copilăria mea îmi vin păsările amintiri îndepărtate se apropie în zbor apoi îmi

fiecare zi o scară urc și cobor bagajul ei pentru puțin trec pe lângă uși închise uneori se aud tot felul de cuvinte care nu pot fi așezate în vreun dicționar zgomote imposibil de

viața e un registru grav contabilizează înregistrează semnează pentru tot ce faci uneori te amendează pentru excese te închide în celula cea mai strâmtă umedă și întunecată de unde nici

îmi trag ziua pe cap sufocată de singurătate stau așa în pielea goală a gândurilor lipsită de bărbat hălăduiește o umbră sumară pe șubrezii pereți răciți cu fiecare șir de litere lung și fără

plouă mărunt spre seară ies în umezeala străzilor intru la coafor se fac programări pentru ziua femeii la piațeta leului nici porumbeii nu stau pe vremea asta nu deschid umbrela îmi place să merg

n-am crezut vreodată că tăcerea îmi poate vorbi atât de frumos când se întinde între noi aerul ia nenumărate forme de viață cât să mă uimească tablori transparente potrivite ochiului și

Pe ultima sută, dragii mei! Am făcut maraton și anul acesta, e bine că am ajuns la final într-o stare bună, în ciuda atâtor obstacole. M-a ajutat marea, felul ei albastru-foșnitor, aerul ei firesc

timpul meu se măsoară în inimi pe care le ating

ți-ai imaginat câți viermi are mătasea în ea câte frunze de dud culese în nu știu câte poale de fecioare câte cântece de iubire s-or fi auzit până în măduva zilelor pentru câți bărbați pe câte

felinare pe stradă și-au pus peruci albe paradă în nocturnă imită stele pe cer un gând fuge rebel la tine se-agață de ramul de viață pacifist intimist artist drumul de gheață departe răsfață

Volumul în absenţa din preajma Copacului este unul masiv (de 373 de pagini), început cu o scurtă autobiografie şi câteva pasaje dintr-un roman în lucru pe care le consider motto pentru poezia inclusă

aură turlei- amplă rotire în alb a unei păsări

Drum vampiric lăptos nedeslușit Alb mânjit pe câmpii siluete cenușii Dinții soarelui s-au cam știrbit Năluci apar și dispar împreună Pe rând peisaje și gânduri de humă Singură de ceață

Cândva, lumea făcea casă împreună. Din pământ, din iarbă verde. Mă duc azi la poștă să trimit pe tibia-n jos unui prieten care m-a ajutat la coperta cărții. -Bună ziua. Aș dori să trimit un plic

am citit mult în inima ta râurile ei curg spre mine vesele se-aud râzând cu glasul tău senzual au străbătut harta în goana gândului și-au ajuns aici sufletul meu e pădurea în

* existența asta e din plastic nici pământul nu-l înghite * cuvântul mă trădează îl înjur dar el simandicos mă agață de toarta lui * uite omul îmi calcă grijile-n picioare * noaptea

2 ore și jumătate de poezie, muzică, dans, recitare, actorie, prezentare editorială, revedere cu oameni dragi, cunoștințe noi, imortalizare, aură divină! Muzeul de artă Constanța - o gazdă mai mult