Ottilia Ardeleanu

bun venit în această pagină! popasul pe text, comentariul judicios mă onorează și îmi fac plăcere. mulțumesc.

Ottilia Ardeleanu

ar fi posibilă o măsură pentru infint, aș considera-o pe aceasta: "punct - radă"!

"e-he-hei", m-a încântat linia baladescă din strofa cea lungă a poemului.
și mi-a mai plăcut că s-a făcut liniște: "pasărea furtunii s-a domesticit".

am să vă rog să revedeți începutul strofei a doua pentru câteva scăpări de tehnoredactare.

Ottilia Ardeleanu

mulțumesc foarte mult pentru trecere și comentariu.
același lucru îți doresc și eu, succes și numai bine!

Ottilia

vă mulțumesc pentru trecere și comentarii.

Dorin, am mai spus-o: asta a ieșit, chiar nu am vrut să omor cititorul :)

Radu, cam asta era baza textului, dacă aș scoate din "iubire", ea nu ar mai fi sută la sută, apoi, celelalte nu știu de ce ar trebui scoase, au rostul lor, chiar profund.

vă mulțumesc, încă o dată,

Ottilia Ardeleanu

se spune "a face ochii mari", dar dacă voiai un alt sens și pe care îl înțeleg, poate era mai bine să scrii: "ochii mi s-au mărit" (eventual însoțit de o comparație) ori altcumva.

felicitări tuturor!

apoi, dragă Vali, cred că poți face un portofoliu cu toate aceste prezentări de concursuri în care dai destule detalii însoțite de fotografii - amintiri plăcute peste vreme.

trecerea dumneavoastră pe aici mă onorează!

Cristian: îți mulțumesc pentru videoclip, mi-a plăcut "... toamna" lui Tudor Gheorghe, grațioasa contopire dintre cromatica toamnei și melancolica melodie.

Ioan-Mircea Popovici: vă mulțumesc mult pentru "ramura de măslin sălbatec", cu credință am s-o păstrez.

Felix: bun venit în această pagină! mă bucură reacția ta și îți mulțumesc.

din nou, mulțumirile mele, tuturor.

Ottilia Ardeleanu

fragmentele tale de roman, în primul rând pentru faptul că-ți asumi “cazul” protagonistului, atribuindu-i propria identitate. Începutul istorisirilor este promițător și mă aștept la o avalanșă de întâmplări, la o susținută atragere a curiozității cititorului, la cât mai multă acțiune și răsturnări de situații. Cu cât mai palpitant, cu atât mai aproape de a ține în suspans pe cel care deschide pagina.

însă, nu trebuie grăbit demersul, pentru că se strecoară greșeli:

vecinii cu cablu / vecinii care au cablu
arunca cu nisip și sare/ arunca nisip și sare
Eram un măr cu coaja lucioasă însă plin de viermi/ Eram un măr în coajă lucioasă însă plin de viermi

repară borurile - repară bordurile
Iarna îndepărta zăpade- ... zăpada
Avea și un televizor color, așezat pe perchet,/... parchet

Uneori poștașul aducea cîte o factură, alteori femeia de serviciu să ceară o găleată de apă. / Uneori, poștașul care aducea cîte o factură, alteori, femeia de serviciu pentru a cere o găleată de apă.
sau / Uneori, poștașul aducea cîte o factură, alteori, femeia de serviciu cerea o găleată de apă.

De unde, stătea polițistul nu ar fi putut să mă vadă - De unde stătea, polițistul nu ar fi putut să mă vadă
Cred că am făcut ochi mari - Cred că am făcut ochii mari
Mihai a deschis. - Mihai deschise.


aștept cu nerăbdare continuarea,

Ottilia Ardeleanu

text care a curs năvalnic (de) pe buricele degetelor și l-am scris ca atare. seamănă mult cu felul de așezare în pagină a poeziilor tale, e-adevărat, chiar îți așteptam reacția. Verbul acela mi s-a părut cel mai expresiv în contextul dat, chiar și prin sonoritatea "abrazivă". Mă mai gândesc dacă voi schimba.

Îți mulțumesc frumos pentru simbolul luminos și pentru cuvinte. Mă onorează.

Ottilia Ardeleanu

dragostea, dualitatea, plinătatea, fertilitatea, senzualitatea, erotismul și numai întruchipate printr-o coloristică de excepție. nu pot spune decât că m-au fascinat.

felicitări!

Ottilia Ardeleanu

parteneriat între doi artiști: un menestrel și un poet care, în felul propriu, descriu sentimente de viață, stări trăite, cele mai importante fiind iubirea, singurătatea și trecerea.

Ottilia Ardeleanu

în loc de:

"urletul meu mușcă din lună
și ea sângereză stele
de recunoaștere

tăcerea de după urlet
istovește zorii
înfigându-se în călcâiele lor
apoi se ivește vremea să gem
la stele zori și apusuri
să ne putem strânge
într-un pahar
din care să privim
lumea săracă de noi."

aș scrie, și o să-ți dai seama de ce:

mușcă urletul din lună
ea sângereză stele

istovitor
tăcerea se înfige în
călcâie de zori

ițește vremea să gem
la stele zori apusuri
să ne putem strânge
într-un pahar din care
să privim lumea
săracă de noi.

Ottilia Ardeleanu

să captiveze prin imaginea "stridentă" de la marginea satului. cred că reliefează îndeajuns.

Ottilia Ardeleanu

cel mai mult, deși nu e de bine, mi-a plăcut La Cazino pentru realitatea la 180 grade...

felicitările mele!

și eu îți mulțumesc pentru prezență și pentru cuvinte. ești binevenită.

Ottilia

multe pronume personale, la unele poți renunța, spre exemplu, aici:
"Eu mă împiedicam în propriile mele tocuri".

Ottilia Ardeleanu

întâlnire nefericită de silabe aici: "cu castane" (cu ca...). ideea este teribilă, numai că, zic eu, ar trebui un pic modificat, ce zici?

Ottilia

într-adevăr, impresionant, începând chiar din titlu care mi se pare că are o anume armonie și un mesaj aparte. penultima strofă, ca idee, mi-a plăcut cel mai mult, însă, din punct de vedere artistic, îmi pare că acest poem, per total, este unul reușit.

Ottilia

spectacol pe ape, hărăzit de și cu voia zeilor. când ești aproape de mare, imaginile acestea devin aproape reale.

Ottilia Ardeleanu

toamna mea!

Cristina, mulțumesc pentru prezență și pentru cuvinte. mă bucură.

Ștefan, poate că ai dreptate, în orice caz, evenimentul este doar un punct de plecare, nu el este baza textului, dar și dacă s-ar mai putea schimba ceva, cumva, eu nu mă mai văd în stare să fac modificări, mă crezi? Fiindcă e vorba de o emoție puternică aici, trăită, nici măcar imaginată, iar textul acesta a venit așa, dintr-odată, dinlăuntru, așa cum ai turna lapte fierbinte în ceașca de cafea...
Îți mulțumesc mult, semnul tău luminos mă onorează.

cu prietenie,

Ottilia Ardeleanu