poem cu brațe lungi

fosnetului inserarii, care mi-a zgariat urechiusele delicate (sa nu mai zic ce le-a facut neuronilor locul asta comun), asta este o poezie foarte faina.
ma da gata imagina cu universul si rotirea selenara in jurul punctului central, dar si plimbatul cuvintelor si fluieratul de frica.
placut impresionata de citire, nuta!
ei, si titlul (era sa uit), titlul in sine merita o stea! :)

dacă-mi trece lenea și durerea de cap, vin eu cu steaua

plăcut și mie

și acolo la foșnetul înserării anca zice bine ...poți lăsa simplu ...foșnetul și atât :
foșnetul se-auzea trecând
cu vagoanele de marfă

aa

și dacă nu-mi taie cineva mai lucid macaroana :)

fain acolo la alternativa îmbrățișării.

tău are brațe puternice, este subtil (indecența își are rostul ei), fluieră ca trenul și a prins viteză în jurul tău "odată cu luna".

imagini, metafore, acțiune.

remarcabil, într-adevăr!

multumesc pentru semn si sincer imi pare rau pentru urechiusele tale... dar totusi, cum poate sa te zgaraie un "fosnet" Anca? :))
asta nu inseamna ca nu am inteles aluzia cu locul comun, vad ce pot face.
ganduri de bine
anana

ma bucura semnele voastre, e un text mai vechi, l-am scos la aerisit, nu credeam ca mai are forta de a transmite ceva, apartine unui timp in care scriam cu multa usurinta, postam, comentam... acum am intrat intr-un con de umbra, citesc cam tot ce se publica pe-aici, dar parca e mai greu sa ma hotarasc sa postez... in fine...in poezie la fel ca si in viata, la inceput te supui regulilor ei, apoi iti stabilesti propriile reguli :)

Silvia, am taiat fosnetul si am lasat inserarea, asa am simtit... nu stiu daca e mai bine dar e ceea ce am avut in minte... cat despre stea, esti draguta dar ...cine are nevoie de stele, cand are un cer intreg deasupra ? :)

Otilia, exista gesturi si... gesturi, iar uneori indecenta isi are rostul ei, ai tu dreptate, multumesc pentru empatie!

ganduri bune si inspiratie mereu va doresc!

am revenit sa vad ce ai facut cu fosnetul ala si s-o cert pe silvia ca lenea a impiedicat-o sa vina cu steaua, asa cum a promis.
si ca sa mai spun ca fosnetul nu poate zgaria, evident, ai avut dreptate, dar acel fosnet al inserarii, bietul de el, era atat de uzitat ca strica toata poezia. era asa, ca o tentativa de declaratie de dragoste (exagerexz acum, dar augmentarea e doar in scopul justificarii argumentului), care incepe cu esti o floare, esti un crin, esti parfumul cel mai fin... parca nu suna bine, nu?

p.s. nuta, ma gandesc ca sunteti fie prieteni, fie rude, nu (despre mos craciun vorbim, desigur...)? daca aveti acelasi nume.. :) glumesc, desigur.
poezia era foarte frumoasa si inainte, acum, insa, de cand ai abandonat inserarea aia, nu-i mai gasesc niciun cusur.

cred ca am o predilectie, un dar de a ma intelege bine cu "mosii"... "craciuni" sau nu, mosi sa fie!! :)
nu e nevoie de stele anca, trebuie sa-mi reintru in mana caci am cam abandonat scrisul in ultimul timp, in favoarea bineinteles a unor lucruri mai "practice" ... si cand spun practice ma refer la acele lucruri sfinte care ne dau de mancare ... ca din scris nu se poate trai din pacate :))
multumesc pentru revenire
ganduri bune!