printr-o sită la mâna-ntâia

Intotdeauna orice aruncam poarta o frantura din noi
dar poate de multe ori chiar e bine sa aruncam ce nu ne convine.
Cat despre "timp" poate asta a fost intotdeauna menirea lui:
sa se faramiteze si sa ne cearna.
Daca nu vroiai sa aiva dubla semnificatie sunt convins ca ai fi plasat
cuvantul "timpul" cu pauza fata de antepenultimul vers.
Profund!

Mă pune pe gânduri, ca și celelalte creații pe care le aveți. Ați reușit să comprimați deșertăciunea vieții în câteva versuri. Apreciez mult faptul că de fiecare dată reușiți să scrieți printre rânduri. M-aș simți onorată ca publicațiile mele să fie comentate de un scriitor avizat ca dumneavoastră.

pentru trecere și comentarii.

Valentin: ai remarcat legătura timpului între înainte și înapoi.

Andreea: mare parte din ceea ce numești reușită se datorează și lectorului. întotdeauna există o conexiune.

bucuria că vă aflați aici îmi aparține!

Ottilia Ardeleanu

Prin sita timpului, ne fărâmițăm până ajungem din nou la noi înșine. Dar atunci nu-i mai pasă nimănui, pentru că oamenii sunt alcătuiți din mii de firimituri de indiferență și nestatornicie. Doar păsările ne zăresc din zborul lor și pare că avem din nou însemnătate…

mulțumesc pentru popas și pentru semn. ești binevenită.