Teodora Gheorghe

uite, mamă, am scris o poezie cu unghiile tale uitate într-o scrumieră. nu-i spune tatei de ariciul din pod și de ochelarii cu mustăți de cârtiță. mai cere o picătură de ploaie să-mi

la nunta ei se sting luminile și se pun morții la uscat în cârlige de unică folosință miroase a iubire stătută în odaia cu oase două molii îmbrățișate murmură versuri obscene șampanie, vă rog?

ieri m-am hotărât să te ucid. în vis ți-am desenat un șarpe în jurul buzelor și te-am mințit că lui dumnezeu îi plac blondele mi-ai cerut să te răstignesc în Château d'Amboise lângă

brațele ei se întind pe două continente sub degetele ei se alintă vârfuri de brazi și cai sălbatici uneori unghia ei sidefie sapă morminte în golfuri cu nume uitate unde oasele zeițelor își

A nins mult pe catifeaua vișinie ce seamănă a sânge de lebădă a nins fioros, cu dinți de tigru și solzi cine știe de cât timp tot ninge pe cadavrul din fața casei mele… E vânt și cineva își