Poezie
Amurgire
1 min lectură·
Mediu
În mreje de fum se zbate lumina,
Sleitete gânduri se-nchid în petale,
O trecere-amară își roade rutina,
Pe boltă s-au copt răstimpuri carnale.
Ecou de tenebre resoarbe rumoarea
Prin icnetutul spart al zilei învinse,
Un nimb colosal însângeră zarea,
Ne scapără-n pleoape opaițe stinse.
Pe rând, speriate, se-aprind adjective
Hățișuri de umbre și-ntind grele gâturi,
În piept ne-ncolțesc selenare ogive,
Eoni se stârnesc galopând spre-nceputuri.
Secundele urii se zbat ca-ntr-un clește
Când chiar resemnarea încearcă s-apună,
În fund de sertar târziul pândește
La turma de sfincși ce se-adapă din lună.
023.752
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Valentin Irimia
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 90
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Valentin Irimia. “Amurgire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valentin-irimia/poezie/13998755/amurgireComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MCM-am lăsat și eu prinsă de "năvodul (ce-)adună lumina", am mirosit și eu "opalescente gânduri", ca un "nimb colosal" am îmbrățișat și eu "zările" spiritului. Numai acel "se-aprind sustantive" nu-l înțeleg. Poate sus(B)stantive??! Opulența viziunilor tale (fără să zic neapărat de influență)mă duce cu gândul la Macedonscki! Aștept să văd ce mai atârnă în ochiul ciclopic "târziul" din sertare!
Maria
0
poemul tău este o arhitectură în sine, parcă dinadins ai ales stilul gotic, misterios, impunător. aș vrea să remarc și "turma de sfincși ce se-adapă din lună", ca un ciudat joc de lumini și umbre zărite din "fund de sertar".
Valentin, poemul acesta denotă o dată în plus talentul tău.
Ottilia Ardeleanu