Ottilia Ardeleanu

* vaccin antisingurătate administrare zilnică excluse reacțiile adverse cu o singură excepție a nu se ține la rece * femeia cu picioare lungi o ciconia cu mersul demn prin

în loc să scrii poezie care să fim serioși la ce anume folosește mai bine completezi un formular două cu unul sau mai multe visuri stabilești o rată pe un termen fix pe măsura

stau într-o așteptare intimă și dintr-odată bucuria îmi sare val de ceară călduță mă ciupește de glezne și am senzația aceea dacă n-ar fi acești martori neastâmpărați aș zice că am luat-o

M-am gândit să arunc mobila. Nu-mi mai încap mofturile în ea. Și-apoi, atâția prieteni au făcut schimbări mari în viața lor. Au schimbat mașini, case, ba chiar și parteneri. Eu ce naiba stau? Eu de

a fost odată un bărbat care a crezut că pot face tot ce n-a putut el îmi zâmbea când îi arătam cum se joacă hora o viață prinsă duminica în ie făcea pașii după mine închipuirea fericirii

m-ai pierdut sau nu știu dacă m-ai câștigat vreodată și plouă ca la munte curat de-o vreme nu mă mai cauți nu mă mai citești nu mă mai întrebi cum nu pot fi eu Cartea cea mare să afli

rezonanța asta ne va inversa dorințele iubirea va deveni ură vom trăi în sens invers acelor de ceasornic vom merge pe fundul pământului să dăm de cer copacii vor crește în jos păsările vor cădea

adevărul e că aici sunt poeți și poeți dragostea lor nedefinită cuvintele tocite pe margini întunericul ca o spărtură de orez tristețea unica hârtie la dosar câteva acte așa ca să fie o

este aiurea să arunci firimiturile în ele se află ceva din tine cel mai bine te cunosc păsările oamenii te zdrobesc din mers de parcă nimeni nu observă cum se fărâmițează timpul te

Sfârșitul. Un orizont întunecat de păsări. La serviciu, o zi ca oricare. ‘Neața! Semnezi condica. Întrebi dacă tura a mers bine peste noapte. Sau nu mai întrebi deloc, caz în care nici nu mai e

frunzele se aruncă în gol o disperare cum cad ele perforează spontan acest aer de orți care petrec suflete peste pod cine-o fi murit și unde se prăpădește viața în mișcarea lor legănată un

o parte din mine se află în voi cuvântul acest fel în care se digeră ființa mea e ștampilată de trecerea voastră fără grijă hrană flămânzilor vulpilor deopotrivă articol de

am fost eu mai ieri m-am exprimat în felul acesta strict până am reușit să-l sparg cu un sentiment mai tare decât rațiunea dar m-a pus indiscreția să deschid un sertar acolo se aflau multe

este ziua porților deschise în sufletul tău uns cu mir de babassu cât o atingere moale încerc felul tău de a fi hidratant pentru regenerare adecvat femeii sensibile care se resoarbe în

îi e teamă că niciodată nu va putea fi ca mine eu îngrijeam de sufletul ei și tot ce auzeam că-i va face bine adunam și îi dăruiam privește peste lume lumea este o fereastră o salcie pubela

mă văd în camera noastră așezată la masă scriu în legătură cu tine anotimpul se dezbracă de frunze și tot ce e catifelat în jurul meu lâncezesc amintirile mă țin de vorbă până noaptea târziu se

într-o zi m-am prăbușit cum ai dărâma o biserică și clopotul zvâcnește cu buza spartă Îl credeam răstignit în oasele mele dar așeza cărămidă peste mângâieri m-a ridicat ca pe Cruce în

îngerul mi-a dat mie hainele dar nu știu să le port mă privește cum trec fiecare nasture în afara mea uneori uit haina descheiată mă dor toate cel mai rău este că și el se îmbolnăvește pe

existau o gramatică a zilei de muncă dimineți în chinurile facerii anunțate de cocoși dârlogi unelte o traistă pentru toți cărți ale chipurilor citite în liniștea dintre lumea trasă pe

pământul peste care am trecut greu cu plugul cu sapele cu boii cu nădușeala gândurile copilăria părinții bunicii cu osteneala prazul și mămăliga mă-sii de viață l-au luat odată pe la

ești liber să îți dorești multe cum ar fi un loc pe pământul nimănui să poți munci iubi trăi din tine bucuria să se poată cum ai rupe un miez de pâine sfințită și trupul ți-ar deveni

după fiecare perlă văd femeia care te seduce luna fuge cu un tablou în brațe o cochilie prinsă într-o plasă aurie încercăm recuperarea spațiului cu umbre în simbioză perfectă buzele tale