egală cu viața

Foarte frumos poemul, Ottilia. Operatia asta pe care o descrii minuitios ca pe o forma de vindecare, ca pe un fel de studiu prelungit pe cord, care se sfarseste cu o stangacie usor erotica, este totusi, fara indoiala, una reusita. E de admirat curajul cu care incepi poezia - nu e usor sa ai un cuvant precum \"stagiatura\" in primul vers - dar tu reusesti sa-l controlezi bine. Apoi frumosul vers cu \"functionatul cu sentimente\" reaseaza totul intr-o dimensiune ludica, si are aerul de a fi un loc de joaca pentru cuvinte. Verbul \"functioneza\", de altfel bine potrivit acolo, nu pare a fi totusi \"in apele lui\".
Finalul e simplu, lipsit de orice forma de patetism, invalmaseala aceea de trairi, de ganduri, de dorinte care se cheama iubire este sintetizata perfect intr-un singur cuvant \"greutate\".
Imi place stilul asta intr-un anumit sens minimalist,jucaus, senin, scriitura asta care are aerul ca n-are chef sa creasca mare.
O observatie totusi, spre final. Am o singura ezitare in privinta versului \"crescut in directia ta\". Cred ca se poate fabrica ceva care sa inlocuiasca mai ales substantivul si sa se integreze mai bine in atmosfera poeziei.