Ottilia Ardeleanu
Verificat@ottilia-ardeleanu
Am una. Dar nu e pentru toată lumea.
vezi: "în serile impasile".
Pe textul:
„[somnul lihnit străpunge carnea animalului]" de Daniel Dăian
Liviu, mulțumiri și ție, mă bucur că există evoluție, în general vorbind. dacă nu ar exista, pentru ce ar mai face omul eforturi?!
e minunat când se și observă. și extraordinar când ne și încântă acest sentiment.
vă mulțumesc din nou, domnilor, sunteți bineveniți în această pagină!
Pe textul:
„într-un fel " de Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„putem cumva să ne depășim" de Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„accidente ușoare" de Laura Aprodu
ai idei frumoase, Diana, în plus, ai o sensibilitate anume în a le exprima.
te citesc.
Pe textul:
„pune degetul pe acest poem " de Diana Caragiu
Pe textul:
„nu e nevoie decât de o cantitate mică de dor explozibil" de Ottilia Ardeleanu
prin introducerea ochilor
în interiorul cărților
marii îmi masează cerebralitatea
din oase
mi se scurge măduva în pământ
odată marea s-a pus cu răboj
de ce te ții in lanțuri poete"
mă joc puțin cu versurile acestea ale tale, astfel:
"introduc ochii
în cărți
îmi masează cerebralitatea
din oase
mi se scurge măduva
în pământ
răboj marea
de ce in lanțuri poete"
Pe textul:
„cură de eternitate" de Ștefan Petrea
Pe textul:
„bosonul poetului" de Liviu-Ioan Muresan
ai reușit să faci creație din Creația Lui. în câteva cuvinte ai crescut un întreg arbore, ai fost și ai devenit fiică, mamă, ai vorbit Lui despre om și omului despre El. "lumea aceasta din care a alunecat" mi se pare plin de semnificații.
aș scoate, totuși, punctele de suspensie din final.
remarc un poem subtil, o istorie a lumii în versuri potrivite.
Pe textul:
„Istoria" de Mihaela Merchez
și aș mai renunța la pronumele eu, în ambele cazuri.
este o poezie ca o frescă, da.
Pe textul:
„O mică trezire" de Simion Cozmescu
Pe textul:
„viața șoptită" de Vali Nițu
un titlu care poate fi interpretat în mai multe feluri, spre exemplu ca anotimp pluvial ori ca anotimp al botezului (la mulți ani!) - iar așa mi se pare deosebită metafora, ca timp care se adună în cantitate mare - ca număr de ani adică, ca umplere interioară cu emoțiile adecvate anotimpului etc.
îmi place cât de subtil parcurgi traseele vârstelor, cu specificul lor.
m-au făcut să revin asupra lor două versuri deosebite:
"din mierea sunetelor ce ne zumzăie pe la urechi
cu amăgiri de poezie și de cântec" - foarte poetic. am vizualizat și m-am lăsat dusă de poezie și de cântecul acela zumzăit!
ce să mai zic de final: ce imagine și ce sensuri!
Pe textul:
„anotimpul înecării" de Vasile Munteanu
remarc repetițiile și grupajul-refren, metaforele și, mai ales, stările. și apropo, mi-a plăcut foarte tare dorința aceea de a inventa o lume în care să fie și el înțeles!
Pe textul:
„intimitatea ta perfectă de melc" de marin badea
Recomandatîn orice caz, faptul că cineva lasă un semn de lectură, înseamnă că acel text a reușit, în oarecare măsură, să se valorifice pe sine.
mulțumesc pentru această intervenție.
Pe textul:
„uite ce mi s-a întâmplat " de Ottilia Ardeleanu
Dorin, pentru lumina în care ai simțit poezia,
Sorin, pentru interpretare,
și pentru faptul că ați dat gir acestei scrieri.
vă mulțumesc.
Pe textul:
„putem cumva să ne depășim" de Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„putem cumva să ne depășim" de Ottilia Ardeleanu
vezi aici: "baiederă" - baiaderă.
cât privește ritm, rimă, stilistică și alte cele, eu zic cum că este bine, dar, deh, fiind toamnă și predispoziție la aceste îmbieri tomnatice... veni-vor unii să zică, poate, că nu e așa și găsiv-or nod în vie... :)
Pe textul:
„Cronică de toamnă" de Daniel Bratu
