Poezie
bate un ceas de uitare
1 min lectură·
Mediu
frunzele se aruncă în gol
o disperare cum cad ele
perforează spontan acest aer de orți care
petrec suflete peste pod
cine-o fi murit și unde
se prăpădește viața în mișcarea lor legănată
un fagure se prevestește fiecare traiectorie
nimeni nu are același drum
nici măcar noi doi
smintită moartea ne așteaptă cu zâmbetul ei
își arată dinții îngălbeniți
parcă știe că toate drumurile duc la ea
frunzele cad și se însoțesc
până în cimitir pământul
înghițitor de flăcări din apus
păsări căzătoare
cu ciocul în jos mi se par clipele decăderii
în toată goliciunea lor
aștern locul hărăzit
se adună piramide
cineva scapără boabe de fosfor
o sfoară de fum înnoadă frunze păsări
sufletele noastre legănate
(14 oct. 2013)
022.824
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ottilia Ardeleanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 120
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Ottilia Ardeleanu. “bate un ceas de uitare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/14037032/bate-un-ceas-de-uitareComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
OApentru semnul de lectură.
0
Frunzele se aruncă (cad) în gol
perforează spontan acest aer,
orți care petrec suflete peste podul:
"cine-o fi murit și unde?"
se prăpădește viața în mișcarea lor legănată.
de altfel formula pe care o dați poeziei este completă și nu merită modificată
reformularea pe care am dat-o primei strofe e pentru un limbaj alternativ, perfectibil.
aceiași pană poetică pe care o consider vânt de speranță, un mic amfitrion intuitiv în dezvoltarea limbajului propriu.