nu e nevoie decât de o cantitate mică de dor explozibil

niciun lighean cu apă rece nu te mai trezește din supărarea unei pierderi cu efectul unui miligram de substanță care conține mirosul unei tone de iubire împrăștiată pe pământ ca după o explozie nucleară în urma căreia totul intră în combustie se descompune se usucă lucrurile complicate simplifică viața până la nimic un praf depus pe suflete expuse fără carnea de protecție o pulbere din oase măcinate de zile ca niște șuruburi rotite ferm în simțurile celuilalt

niciun aparat nu poate măsura reactivitatea de a mă fi pierdut și bomba cu firele astea ale ei încâlcite așteaptă să sară în aer sentimente aflate în largul unei întâmplări fără țărm în toiul unui experiment care declanșează neliniștea universală

lumea sărită de pe fix ca un orologiu șleampăt prins în ițe

și după toate acestea mai ai curajul să-i strigi viață ai grijă fată să nu tai firul roșu cu mâna ta

(13 oct. 2013)