O mică trezire

aș scoate "dezgolit de bluza căzută" care mi se pare că mai mult încurcă.
și aș mai renunța la pronumele eu, în ambele cazuri.
este o poezie ca o frescă, da.

are dreptate Ottilia, eu am vazut acolo o imagine cu potențial dar în felul acesta "cu o lună ca un umăr dezgolit"(de preferat fără - "in oglinda")

"mângâiai peretele alb
azi voi desena o frescă
rămâne să acoperi cu lavă un oraș
de sub unghiile tale stilizate în water marbling se ivește dimineața
un pic ciufulită tandră pe alocuri
cu o lună ca un umăr dezgolit /în oglindă/
miroase a cafea și a pulsații viride strivite pe prispa toamnei
voi scrie niște frunze hotărăsc
rămâne să le dai nume"

mai trec, o zi bună

Ottilia, Gabriel, mulțumesc! Aveți dreptate cu eu și bluza căzută, păcătuiesc adesea dorind să fiu prea explicit. Oglinda rămâne, îmi place răsfrângerea, nu abordarea directă. Mă bucur că pe ansamblu v-a lăsat o impresie bună trezirea mea din dimineața asta.