Ottilia Ardeleanu
Verificat@ottilia-ardeleanu
Am una. Dar nu e pentru toată lumea.
poezia ta merită vizibilitate și lectori.
sper să intru și eu în posesia acestei cărți.
un bun reper pentru viața unui om înzestrat cu sensibilitate...
mult succes în continuare!
am văzut anunțul așa că, o stea prin care să-mi exprim deschis bucuria!
Pe textul:
„punct de reper" de Cristina M Moldoveanu
mi-ar fi plăcut ca versul acesta "singurătatea este ordinul lui Dumnezeu" să fie exprimat așa: singurătatea este de ordinul lui Dumnezeu! :)
însă, în general vorbind despre poezia ta, și în special pentru cea de față, remarc o imaginație debordantă, un vocabular generos și idei între idei.
mai citesc,
Pe textul:
„În dulcele stil postmodernist" de Angi Cristea
cu toate acestea, fac un efort ca să-ți răspund, deși timpul meu este mult mai prețios și am lucruri mult mai importante de făcut.
mă tot întreb unde o să ajungă societatea în general dacă fiecare ne credem buricul pământului și ne permitem să ne adresăm oricui oricum și oricând.
repet, chiar nu am timp de pierdut pentru certuri inutile, în public, din motivele personale ale celorlalți. mă fac că nu văd și nu aud penibilele acuzații. înfiorător!
cred că fiecare avem dreptul să ne exprimăm o opinie, dar sub nicio formă să o impunem celorlalți, cum observ în cazul tău.
Domnule Diaconescu, negativismul nu-mi place de niciun fel! În realitate sunt o persoană normală și nu sunt perfectă, motiv pentru care mă bucur. Altfel, sigur m-aș plictisi în lumea asta.
accept orice dialog de bun-simț! numai bine!
Pe textul:
„de mințit iubirea cu poezie" de Ottilia Ardeleanu
am dat amprentă personală "nedeslușitului" poate și pentru că devine mai simplu să analizezi ceva ce urmărești de un timp.
bucuroasă de semnul tău.
Pe textul:
„Strofe de îngeri alungați din noi" de Ottilia Ardeleanu
Recomandatun discurs fără nicio intenție de a epata, dar care este plăcut, îmbucurător ca o scrisoare în care primești vești de la cineva despre care nu mai știai aproape nimic.
Pe textul:
„nu săvârșesc scrisori de intenție nimănui" de Tudor Gheorghe Calotescu
nu-mi place, însă, ideea de livadă cu vișine, pare a fi mai degrabă o întindere de vișine care se așteaptă stropșite. finalul, cred eu, ar trebui să arate altfel.
Pe textul:
„Livada cu vișini" de Simion Cozmescu
e totuși posibil ca sângele tău să aibă licență stelară :). (ursita asta!)
Pe textul:
„La marginea firelor coapte de sete dansează ursita" de Maria Elena Chindea
Pe textul:
„angela nache mamier- Adrian Lesenciuc revista"Timpul"" de Nache Mamier Angela
Pe textul:
„angela nache mamier- Adrian Lesenciuc revista"Timpul"" de Nache Mamier Angela
felicitări!
Pe textul:
„angela nache mamier- Adrian Lesenciuc revista"Timpul"" de Nache Mamier Angela
fiindcă a crezut în poezia ta.
eu, cititoare veche, salut poezia ta pe hârtie!
felicitări!
Pe textul:
„Viața de dincolo de Fortral" de emilian valeriu pal
Recomandatde dragoste"...
recunosc stilul tău, succesiunile de stări. incert cu ceva sigur, sigur cu ceva incert. exprimarea pe sunete a unui cuvânt cheie, trimiterea la plopii eminescieni, la singurătata care nu poate avea/fi cu soț, astea te reprezintă deja.
este o adevărată tristesse poezia ta, are gheare și lasă semne!
frumos, adânc!
Pe textul:
„și veneam, tristesse" de marin badea
mulțumesc pentru prezența constantă!
Pe textul:
„joia în care ceva trebuie făcut " de Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Strofe de îngeri alungați din noi" de Ottilia Ardeleanu
RecomandatOdată intrat(ă) în (uni)versul creației este aproape imposibil să nu ții pasul, altfel te trezești cine știe, poate pe fața neagră a lunii :).
Pe textul:
„Strofe de îngeri alungați din noi" de Ottilia Ardeleanu
RecomandatValentin, am încercat să deslușesc nedeslușitul. că am reușit, doar autorul confirmă. fără muncă nimic nu poate avea valoare!
Liviu, într-adevăr, cel care elaborează recenzii are amprenta personală asupra lucrărilor studiate. de aceea și rostul lui! mulțumesc mult.
Carmen, nimic în viața mea fără muncă. nici nu concep altfel. sigur, nu aș putea face lucrul ăsta oricum, oricând...
mulțumesc mult.
Pe textul:
„Strofe de îngeri alungați din noi" de Ottilia Ardeleanu
Recomandatnu cred că există bucurie mai mare pentru o mamă decât zâmbetul și inocența propriului copil, simplul gest al îmbrățișării. culorile sunt din paleta-suflet și au tente vii. unice.
citind, am redevenit copilul care să însenineze fruntea mamei!
Pe textul:
„Cum se desenează chipul mamei?" de Vali Slavu
și tot asta, și mai ales ceea ce urmează, mă trimite la o afirmație a lui Picasso: "Oamenii încep aproape întotdeauna prin a nu înțelege." - găsim oare explicații pentru câte se petrec în viață?!
și totuși, sperăm ceva, cumva, dintr-un dat.
"artiștii siluiesc imaginar toți trecătorii"!
Pe textul:
„apostatului i se arată albul ochilor" de Vasile Munteanu
Recomandatmă simt foarte mândră că există astfel de oameni, astfel de evenimente!
un gând bun și continuați, vă rog!
Pe textul:
„Recitaluri" de Adrian Munteanu
