Livada cu vișini

E bine că ne mai cresc "noi picioare" fie chiar "de ceață" să ne-ndreptăm spre o altă identitate sau o altă abordare a realității! Faptul "clătinării" este ieșirea din nemișcare, orice pas cât de mic schimbă mozaicul lumii, fie exterioare fie interioare "și poartă spre lumea nouă"! Căutarea identității și implicit a sensului vieții prin filtrul social, politic sau sentimental se desfășoară între parametrii exacți:"firesc sau nefiresc"! Cehoviană scanare a contrariilor acestor vremuri, livada cu vișini ca simbol al neconvenționalului, lumea în crepuscul ce se contractă până la aneantizare pentru a expansiona o altă lume filtrată prin alt cod genezic! O întâlnire cu "mama clipelor nopții", o scufundare în bezna din noi ne poate releva lumina care-și recalibrează substanța și manifestările! Între dramă, comedie și absență - rămâne firescul și nefirescul demersurilor noastre, de forță, dincolo de durere și spaimă - rămâne schimbarea, ce nu poate fi decât pozitivă! Cu plăcere m-am "îngropat" în "dorul" de mine!

îmi place imaginea unor picioare de ceață și rolul repetiției în context, plecările și revenirile din/ în realitate; insinuarea trecerii dintr-o stare de visare în una de trezire, cum ți-ar juca soarele pe retină, intermitent, când treci rapid pe lângă un șir de copaci înalți și supli: de cealaltă vreme/ traversele îmi lovesc ochi și gene.
nu-mi place, însă, ideea de livadă cu vișine, pare a fi mai degrabă o întindere de vișine care se așteaptă stropșite. finalul, cred eu, ar trebui să arate altfel.

mulțumesc Gerra, ai descifrat-o și incântatu-m-ai...stilul tău e inimitabil, te iubesc în sensul de noi doi ce poezim împreună și oleacă..Mulțam de semn, de amplitudinea lui!

"Celule bolnave pasc pe marginile unei șine" sau "Ne va coborî prin gâtul acestei ultime seri".
Ttotuși are și pentru mine un sens "dorul de tine mă îngroapă"

răspund Ottilia, deci nu sunt Cehov...mă folosesc de el ca de orice altceva...eu doar vreau să transmit. Prin orice mijloace?

Nicolae Diaconescu, așa scriu eu...