Poezie
dependență
1 min lectură·
Mediu
tu ai nevoie să-ți umble ceva pe piele
niște gâze cu ace fine să facă topometria
să-mi arate planurile
cu ochii închiși iubirea
locul vulcanic de pe harta trupului tău
nici speologii nu ar putea să descopere
focul viu
acolo aș vrea acele cuvinte
să le zgârii în pereți până ce sângele tâșnește
din ele îți place să donezi
cum ai salva o viață
tu ai nevoie să te cutreiere cineva
de la un capăt la altul cu tălpile
să calce apăsat pe nervuri ca apele dulci
în care pești plutesc în bancuri
tot aștepți la umbra bărbiei tale
să-și pună capul cineva
pe vinele copacului vieții
tu ai nevoie de ceva să-ți intre în suflet
o albină pe trup mierea să curgă
să te acopere ca pe atlantida
cineva să te sece
cu buzele
(17 martie 2015)
043.168
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ottilia Ardeleanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 138
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Ottilia Ardeleanu. “dependență.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/14067727/dependentaComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ANDistincție acordată
ANAlexandra Negru✓Proaspăt, jucăuș și îndrăzneț. Mi-a plăcut textul în special pentru dezinvoltură și pentru că ai abordat un alt unghi, un alt registru. E bine, cititorul trebuie mereu surprins pentru a-i putea păstra atenția. Pentru toate astea, de la mine, să fie lumină :)
0
CRDistincție acordată
Ottilia draga, un poem care este adresat direct, ca o declaratie, acelui tu care poate implini inima cu cele mai potrivite cuvinte. Mi-a placut ca te-ai adresat direct, fata in fata, suflet pe suflet. Este un poem indraznet, asa cum scrie si Al mai sus. Un curaj plin de pasiune!
Cu prietenie, bia
Cu prietenie, bia
0
RRAcel ceva care ne umblă pe piele, poate fi lumina, însă ea se simte bine în spirit și în privire și se dăruiește în mod egal tuturor, poate fi iubirea, însă ea vrea să fuzioneze cu locul vulcanic de pe harta trupului tău, care se află în craterul săpat în sentimente eruptive, ar putea fi cuvintele ce zgârâie pojghița depusă peste realitate, fiind de sine stătătoare și își donează substanța lor lingvistică pentru a salva vieți.
Acel ceva care intră în suflet, poate fi cineva care să te sece cu buzele, cineva care să te cutreiere de la un capăt la altul al sufletului, însă unii nu se deschid influențelor.
Acel ceva care intră în suflet, poate fi cineva care să te sece cu buzele, cineva care să te cutreiere de la un capăt la altul al sufletului, însă unii nu se deschid influențelor.
0
OAvă mulțumesc!
0