Poezie
În dulcele stil postmodernist
1 min lectură·
Mediu
îmi dorm în păr greieri /unul mai sărac ca altul/
cântă furnica sufletului meu de împrumut
din cele zece chitare /primadone ale înaltului/
curge iarba
se sfințesc vase din lut galben /gutui gureșe măiastre/
valul iubirilor șterge pașii de aramă
sihaștri
nu-ți fie teamă de pietre aruncă iubiri peste țărm
singurătatea este de ordinul lui Dumnezeu
ca într-o gară bagajele pierdute se triază
cât va ține eclipsa? barza cunoscătoare
pescuiește sentimente cu ochi de vultur
tu îmi umpli coșul cu aripile speranței
pană cu pană
oscior cu oscior
suav ca un soldat papucii ultimei nopți
de dragoste și pace
nu mai este loc pentru iubirea de toată ziua
să se facă lumină...nu există pedeapsă
există doar iubirea, divina!
023.199
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Angi Cristea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 118
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Angi Cristea. “În dulcele stil postmodernist.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/angi-cristea/poezie/14068199/in-dulcele-stil-postmodernistComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ACMulțumesc, Ottilia.Extrem de onorată. Am acceptat sugestiile, mi a plăcut în special ,,singurătatea este de ordinul lui Dumnezeu'.Conferă o nuanță aparte.În singurătate ni se revelează Dumneze,dar Dumnezeu nu este singurătate ci plenitudine.
0
mi-ar fi plăcut ca versul acesta "singurătatea este ordinul lui Dumnezeu" să fie exprimat așa: singurătatea este de ordinul lui Dumnezeu! :)
însă, în general vorbind despre poezia ta, și în special pentru cea de față, remarc o imaginație debordantă, un vocabular generos și idei între idei.
mai citesc,