Nuta Craciun
Verificat@nuta-craciun
„sau taci sau spui ceva mai bun decât tăcerea”
M-am născut în cel mai frumos sat de munte de pe Valea Grădiștei, satul Bucium, jud. Hunedoara, într-o primăvară pe care m-am străduit s-o port mereu pe dinăuntru. Poezia mi-a fost mereu cel mai bun aliat de-a lungul vieții, cu ajutorul ei am traversat cu bine toate evenimentele ce mi-au…
se spune ca atunci cand ne infruntam temerile scriind despre asta,
ele isi pierd puterea asupra noastra.
e un exercitiu pe care si eu il practic si care da rezultate, dincolo de
faptul ca scriind mana se formeaza, iar imaginatia, vizionarismul daca
sunt, salveaza de frivol.
dorul de noapte il facem pe din doua? e valabil si pentru mine, desi am fost nascuta inspre dimineata:)
anana
Pe textul:
„Temerile mele" de Cojocaru Valentin
poti macar sa zambesti:)
altfel...mesajul imi pare prea direct transmis... nu stiu, poate daca
ai prelucra putin expresiile „lumina ochilor”, „galbenul obrajilor”
„atingerea toamnei”, „nu-mi vine a rade” care sunt uzitate, nu aduc
prospetime, noutate...
as incerca o varianta dar... tu stii mai bine
cu sinceritate
prietenesc anana
Pe textul:
„Încă nu râd" de Cojocaru Valentin
din ratiune pur personala zic: din cutia Pandorei nedeschisa,
v-a evada un vis special pentru tine; pazeste-l cu sfintenia
celui care stie ca „singur e doar cel ce n-are nici un vis”
despre poem: sugestiv, fara imagini inutile... mi-a placut!
anana
Pe textul:
„Din scrieri" de Cojocaru Valentin
uitata langa noi intr-o dimineata tarziu …cand
ne intrebam uimiti: dar iubirea unde se duce cand… se duce?
multumesc de cuvinte si de … aceleasi indoieli :)
Pe textul:
„altă scrisoare" de Nuta Craciun
la multi ani!
Pe textul:
„Bucură-te Marie !" de Maria Prochipiuc
Recomandat... daca ti-as spune ca ce simt uneori e mult mai dur, mai crede?
si apoi e un poem de dragoste de viata, doar ca UNEORI privesc capetele existentei cum ma ard si atunci strig...
cred ca te cunosc putin si stiu ca si tu iti strigi intamplarile sau neintamplarile, nu? ce sanse am sa accepti explicatia „preataiosului?” si apropo de pocainta, nu cred ca am inteles...
multumesc ca ai trecut!
anana
Pe textul:
„sângele meu izbit de geamul lunii" de Nuta Craciun
tu stii ca dreptatea cand e vorba de arta e mai relativa
decat teoria relativitatii ...dar teama mi-e cand o sa-mi termin de luat la rost viata, atunci despre ce o sa scriu?
daca mai suntem pe-aici, imboldeste-ma ca-n vremurile bune:)
multumesc pentru cuvinte!
anana
Pe textul:
„sângele meu izbit de geamul lunii" de Nuta Craciun
problema e ca atunci cand ramanem singuri cuvintele
au alta forta… devenim duri tocmai pentru ca nu avem ce pierde, in rest … nu toate zilele sunt la fel:)
Gabriela
e bine, multumesc,
nici eu nu ma gandeam la “pacatul” varsarii sangelui…
felix nicolau
uneori suntem patetici orice-am face, dar pe scena urcam doar de dragul vietii, strigandu-ne tare spaimele…
multumesc de apreciere, conteaza mult pentru mine!
Silvia
mi-ai lasat cuvinte de suflet aici si recunosc ca imi fac bine…
spune-mi, tu chiar poti dresa linistea ? pe tine nu te rontaie?
nu te injumatateste?
lupta este inerenta, ai intuit si nasterea zilnica la fel, altfel
ce-ar fi viata, nu?
Florina
mi-amintesc primele zile pe site cand tu ma-nboldeai
inainte, de-atunci au trecut cateva veacuri ...
ma bucur ca esti aici!
anana
Pe textul:
„sângele meu izbit de geamul lunii" de Nuta Craciun
apoi somnul le repara la loc:(
mi-a placut:
\"Sunt zile când o daltă
modelează conceptul iubirii\"
a scrie despre iubire ca despre un concept ce suporta modelare, inseamna de fapt a accepta ca iubirea e cea care modeleaza, noi suntem doar unelte in mainile ei...nu crezi?
toate cele bune
anana
Pe textul:
„Sunt zile" de Mariana Tanase
nimic nu doare mai rau decat singuratatea, lipsa de perspectiva,
linistea care-ti rontaie linistea…
ce sunt cuvintele pe langa toate astea?
Pe textul:
„sângele meu izbit de geamul lunii" de Nuta Craciun
monologul tau cu batranul din spatele gandurilor (asa il vad)
e despre ceea ce a trecut si a lasat urme pe retina, o ceata aurie
acopera amintirea, umbra ascunsa-n oglinda
anana
Pe textul:
„Ceață aurie" de Dana Banu
care te locuieste! imi place mult de tot!
la fel partea unde moartea injumatateste marunt, iar linistea
rasuceste peretii… frumos frumos!
iar oamenii care traiesc in noi pot fi mai vii decat insasi
sangele nostru…
felicitari!
anana
Pe textul:
„dispariție" de Adina Batîr
ai dreptate Silvia, suntem mai mult trecut,
prezentul sta mereu pe taisul unui fulger, iar viitorul
asteapta rand …
de multe ori garile ne masoara trecerea, iubirile, iar strainatatea
se adanceste tot mai mult in golul din inima,
totu-i intr-o doara… destinul face jocul, nu noi!
poemul tau mi-a amintit ca totul sta pe muchia indoielii...
cu drag anana
Pe textul:
„Într-o doară" de Silvia Miler
nu este deloc un poem simplu, a invata iubirea e lucru greu de realizat, dar mai ales a invata a muri odata cu cei ce se duc… mie imi pare deosebit realizat si ca idee, incarcatura emotionala fara excese metaforice si ca realizare stilistica
felicitari si …stele virtuale!
anana
Pe textul:
„așa m-au învățat să iubesc" de Ela Victoria Luca
Recomandatun vis cu ochi lungi, palme de alintat inima,
de schimbat inima (cu turta nedospita),
ultima impartasanie ar putea fi … coborarea cerului
printre cei ce asteapta la rascruce visul.
imi place cum asezi in cuvinte putine, atatea sensuri
anana
Pe textul:
„Despre un vis" de lucian m
mai vulnerabili mai indoielnici decat o litera…
multumesc de comentariu Maria,
toate cele bune si frumoase!
anana
Pe textul:
„de la o vreme stau locului" de Nuta Craciun
ridica deasupra realitatii lumina, se face duminica
in suflet iar linistea nu e doar o iluzie, o usa se deschide,
spune-mi iubitule unde sunt intrebarile ce ne-au
trecut printre degete?
cuvantul “acasa”, cea mai frumoasa intamplare a zilei,
pentru mine cu o semnificatie aparte, de aceea si nu numai,
las semn ca mi-a placut!
anana
Pe textul:
„Înspre casă" de Dana Banu
rememorarea se face privind partea fericita a lucrurilor,
fara ocolisuri , un minipoem cu adancime
toate cele bune
anana
Pe textul:
„18 Memorii" de Octavian Miclescu
o fac pentru ca nu au pe cine pedepsi”
un poetic extins de la real la imaginar, o concentrare asupra
pasilor facuti parca inauntru… unui cerc, zidurile imi sugereaza
ingradirea, izolarea… o plimbare cu teama de ploaie, cu teama
de clopote, intr-o noapte neagra ce circula nestingherita
prin vene, strofa care-mi pare putin ambigua e strofa 4, sau poate
e vorba de risipirea noastra in lucruri marunte cu speranta ca se
va gasi cineva sa ne adune din risipire…
numai bine
anana
Pe textul:
„plimbare" de ștefan ciobanu
dinspre amintire, indoindu-te parca …
dar eu cunoscandu-te te intreb: de ce te indoiesti de tinerete?
nu e nici o amagire, ea va fi intotdeauna aliatul tau cel mai puternic:)
versurile tale au mai multa expresie, felicitari!
cu drag anana
Pe textul:
„Amăgirea clipelor" de Ileana Lucia Floran
