Într-o doară

ai dreptate Silvia, suntem mai mult trecut,
prezentul sta mereu pe taisul unui fulger, iar viitorul
asteapta rand …
de multe ori garile ne masoara trecerea, iubirile, iar strainatatea
se adanceste tot mai mult in golul din inima,
totu-i intr-o doara… destinul face jocul, nu noi!

poemul tau mi-a amintit ca totul sta pe muchia indoielii...
cu drag anana

Draga de Anana,

Ce bucurie fac sufletului meu randurile tale... Regasesc aceeasi tristete si cred ca strainatatea o justifica in buna parte... Candva, o fosta colega de cenaclu a scris o poezie tulburatoare: \"Gandurile unui emigrant\"... era in regimul trecut dar nu-i mai putin adevarata si in prezent. Nu sunt o exuberanta insa prefer jumatatea plina, prefer mai bine doi la castig decat singura la pierdere si de aceea tratez indoiala cu aceeasi emotie ca cea a mersului pe sarma, cu incitatia inaltimilor care ma atrag chiar daca imi tremura genunchii... Am invatat (desi pentru asta fac recapitulari frecvante) ca atitudinea da savoare vietii si o face suportabila.

Cu drag de versul tau,

Silvia