Cursa de liniste

după \'sângele meu izbit de geamuri\' care m-a impresionat, dar de frica de a fi penibilă nu am lăsat comentarii, acest text este mai lejer, dar asta nu înseamnă că nu e bun.
Chiar îmi place lejeritatea aceasta...

Totul e relativ... doar atitudinea produce schimbari...
Depinde de tine daca preferi sa te stranga o camasa sau alegi o ie.
Multumesc Dana, te mai astept.

Silvia, de-abia astazi am reusit sa fac o pauza de la “cele care
nu se lasa de mine” ajungand aici … uf, da-mi voie sa ma fastacesc
… e prima poezie din viata mea pe care o primesc cu dedicatie si fastaceala mea e cu atat mai evidenta, iti multumesc pentru “cursa de liniste” in care
ai reusit sa ma prinzi, cu siguranta lumea e facuta si din “liniste” si din
copii cuminti completand “sufletare” (ce frumos!!), dar mai ales din
OAMENI, da pe lume mai sunt OAMENI care gandesc inspre altii…
m-a impresionat mult gestul tau, cuvintele oricum ar exprima prea putin…
sa-ti de-a Dumnezeu tot binele pe care sufletul tau sensibil il indreapta spre ceilalti, asta am simtit eu citind … o liniste mare cat o singuratate,
o liniste ce linisteste, racoreste, dezmiarda…

dincolo de asta… sunt cu atat mai fastacita, poemul acesta are o valoare
literara pentru care te felicit!
sunt bine ratacite pe aici expresii care dau multa forta textului, accentuind starea de dinaintea imblanzirii linistii…

drag si pretuire
anana

Anana, multumesc mult pentru apreciere dar si pentru bucuria facuta calatorului spre suflete necunoscute care se desfasoara captivant prin forta cuvantului... Fiecare litera devine un posibil punct terminus unde exploratorului i se schimba in fapt traseul spre al posibil punct terminus si tot asa... Cu drag impart cu tine un gand daruit mie zilele tracute: “ niciodata n-ai fost singura, ci totdeauna ai fost… cat mai mult sau cat mai des doar cu tine insati.”

cu drag de suflete dragi,
Silvia