Poezie
Tristețe
1 min lectură·
Mediu
Te recunosc tristețe
Nu te mai furișa
Ca gerul în cămară
Miresme înghețând.
Cearșafurile nopții
Sunt calde de astă vară
Și dulce-mi este tihna
Ce-o sorb retrasă-n gând…
Știu cine ești tristețe
Deși neinvitată
Ai apărut la masă
Cafea amară-mi dai…
Poftim și te servește
Cu tot ce vrei din casă…
De viață nu te-atinge!
N-ai ce la schimb să dai.
042.157
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silvia Miler
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 61
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Silvia Miler. “Tristețe.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-miler/poezie/141694/tristeteComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
FL
FLFLORIN LEAHU✓
o poezie atat de profunda (ma refer mai ales la ultima strofa), nu se poate crea decat sub auspiciul sentimentului descris - aici, tristetea. o poezie nu foarte matura dar cu metafore care stiu sa faca sa vibreze coarda care trebuie.
0
SMNu eram coplesita de tristete, o persiflam... Ei da, o faceam sa-si muste mana hrapareata intinsa mereu dupa inimi, bucuroasa de lacrimile primite pomana! Ma impresionase totusi prezenta ei aproape nelipsita in majoaritatea textelor citite in ultima vreme...
Bucuroasa de musafiri,
Silvia
Bucuroasa de musafiri,
Silvia
0
FL
silvia nu se dezminte
si tristetea persifleaza...
sa speram ca nu ne minte
si tristetii nu cedeaza :)
si tristetea persifleaza...
sa speram ca nu ne minte
si tristetii nu cedeaza :)
0
SMNu va mint, parol musiu
Doamna asta nu mi-i draga
Apare cand nici nu stiu
Dar cu mine... nu-i de saga!
Doamna asta nu mi-i draga
Apare cand nici nu stiu
Dar cu mine... nu-i de saga!
0