sângele meu izbit de geamul lunii

m-a înfiorat asocierea sângelui cu dumnezeu. și peste toate întunericul.

căutați Astronomy Picture of the Day
și incercați să vă închipuiți că sunteți tot ce veți vedea.
va urma o transformare în scriere, pariez : evidentă.
și în stare
și poate și de destin dacă starea a schimbat ceva sau a surprins ceva

draga mea cornelia

nimic nu doare mai rau decat singuratatea, lipsa de perspectiva,
linistea care-ti rontaie linistea…
ce sunt cuvintele pe langa toate astea?

cuvintele sunt, ca și viitorul în față.
zid
aripi
destrămare
reparație
negociere
strigăt
apă, foc, vânt, pământ
dacă viitorul e infinit, aveți nevoie de uitare să continuați?
dacă lăsați o moștenire de situații nerezolvate sufletului universal?
dacă?
o replică într-un film: gândește-te la prietenii pe care încă nu i-ai avut.

eu înțeleg sângele din aceste versuri ca exprimând ideea de viață...

Cand linistea roade linistea, nu-i pun stricnina, n-o strivesc cu lopata, nu-i mesteresc laturi capcana ci o surprind - si asta ma amuza - cu bucatele de paine, dresand-o in folosul meu. Prezenta mereu aceeasi lupta, aceeasi ardere cu \"vreascuri\" putine intre cele doua parti - aici despicate de intuneric... Inrudirea cu Dumnezeu, florile inrosite de sange?! Nimic altceva decat forta vietii renascute --a \"n\"-a oara - ca doar de la atata ardere cenusa este har Domnului...

primul si ultimul vers, Anana, si-ntre ele o lume.
primul si ultimul vers, tu si urmele prin lume.
primul si ultimul vers.
intre ele cu toate zbaterile, secundele, zilele, restul.

iti multumesc Cornelia ca-ti faci griji pentru mine,
problema e ca atunci cand ramanem singuri cuvintele
au alta forta… devenim duri tocmai pentru ca nu avem ce pierde, in rest … nu toate zilele sunt la fel:)

Gabriela

e bine, multumesc,
nici eu nu ma gandeam la “pacatul” varsarii sangelui…

felix nicolau

uneori suntem patetici orice-am face, dar pe scena urcam doar de dragul vietii, strigandu-ne tare spaimele…
multumesc de apreciere, conteaza mult pentru mine!


Silvia

mi-ai lasat cuvinte de suflet aici si recunosc ca imi fac bine…
spune-mi, tu chiar poti dresa linistea ? pe tine nu te rontaie?
nu te injumatateste?
lupta este inerenta, ai intuit si nasterea zilnica la fel, altfel
ce-ar fi viata, nu?

Florina

mi-amintesc primele zile pe site cand tu ma-nboldeai
inainte, de-atunci au trecut cateva veacuri ...
ma bucur ca esti aici!

anana

ba avui, uite si tu ce versuri frumoase poti scrie.
si inca mai ai atatea nespuse, sunt convinsa.
poezia de aici e doar un exemplu.
mult succes, Anana.

tu stii ca dreptatea cand e vorba de arta e mai relativa
decat teoria relativitatii ...dar teama mi-e cand o sa-mi termin de luat la rost viata, atunci despre ce o sa scriu?
daca mai suntem pe-aici, imboldeste-ma ca-n vremurile bune:)
multumesc pentru cuvinte!
anana

\"preatăioasă\" această poezie. în câteva versuri aduci la paroxism sentimentul de teamă. trebuie să fi fost o trăire puternică atunci când s-a născut acest text. atâta sânge nu mă face decât să mă gândesc serios la pocăință. ok

sangele din final voiam sa insemne viata, iar restul
... daca ti-as spune ca ce simt uneori e mult mai dur, mai crede?
si apoi e un poem de dragoste de viata, doar ca UNEORI privesc capetele existentei cum ma ard si atunci strig...

cred ca te cunosc putin si stiu ca si tu iti strigi intamplarile sau neintamplarile, nu? ce sanse am sa accepti explicatia „preataiosului?” si apropo de pocainta, nu cred ca am inteles...

multumesc ca ai trecut!
anana