Poezie
plimbare
și urmele cui rămân?
1 min lectură·
Mediu
ne toarnă noaptea tuș în vene
de unde venim noi pașii nu mai sună
măsurăm intersecțiile ude la circumferințe
un om strânge în urmă
altul coboară
ziduri stropite cu umbre încep să se nască
în drumul mâinii tale degetele se repetă
până să le atingă conturul
și să se stingă
ovale de apă ne împrăștie umerii pe străzi
vin copiii să ne adune în borcane
alături de bile și trefla de șapte
îți tremură trupul la gândul că plouă
și dacă or să bată clopotele
o fac pentru că nu au pe cine pedepsi
094698
0

exprimare a versului puțin încîlcită dar dincolo de aceasta, trebuie să recunosc, am citit-o cu mare atenție și mi se pare una dintre poeziile tale de pînă acum cele mai reușite, \"zidurile stropite\" mi s-au părut de o finețe a expresiei rară, frumos text Ștefane, este evident că mergi pe un drum valabil