NCNuta Craciun
Verificat@nuta-craciun
Orastie - Hunedoara
„sau taci sau spui ceva mai bun decât tăcerea”
M-am născut în cel mai frumos sat de munte de pe Valea Grădiștei, satul Bucium, jud. Hunedoara, într-o primăvară pe care m-am străduit s-o port mereu pe dinăuntru. Poezia mi-a fost mereu cel mai bun aliat de-a lungul vieții, cu ajutorul ei am traversat cu bine toate evenimentele ce mi-au…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
L-am rescris ca să-l pot vedea mai bine:
nu mai încap în mine, de atâta suferință,
ce bine-ar fi dacă aș plezni
și m-aș întoarce-n neființă,
să nu mai simt nimic,
nimic să nu mă simtă,
iar tot ce am trăit să dispară-ntr-o clipă.
dacă aș putea să uit, dar nu se poate…
să închid ochii și să-i mai deschid la moarte,
să desfac inima ca pe-o căpșună coaptă,
să las să curgă suferința toată.
oare mai sunt, în lumea asta, oameni ca mine,
care să sufere-n neștire,
fără niciun sens,
sau eu sunt singurul din univers…
Multe greșeli de ortografie, iar mesajul este complet explicit. Se spune exact ce se simte, fără filtrare metaforică. Cititorul nu are nimic de descoperit și asta reduce tensiunea poetică. Funcționează mai bine ca jurnal decât ca poem, pentru că îi lipsește acel pas prin care autorul să transforme emoția brută, într-o formă lirică.
nu mai încap în mine, de atâta suferință,
ce bine-ar fi dacă aș plezni
și m-aș întoarce-n neființă,
să nu mai simt nimic,
nimic să nu mă simtă,
iar tot ce am trăit să dispară-ntr-o clipă.
dacă aș putea să uit, dar nu se poate…
să închid ochii și să-i mai deschid la moarte,
să desfac inima ca pe-o căpșună coaptă,
să las să curgă suferința toată.
oare mai sunt, în lumea asta, oameni ca mine,
care să sufere-n neștire,
fără niciun sens,
sau eu sunt singurul din univers…
Multe greșeli de ortografie, iar mesajul este complet explicit. Se spune exact ce se simte, fără filtrare metaforică. Cititorul nu are nimic de descoperit și asta reduce tensiunea poetică. Funcționează mai bine ca jurnal decât ca poem, pentru că îi lipsește acel pas prin care autorul să transforme emoția brută, într-o formă lirică.
Pe textul:
„M-aș întoarce-n neființă " de ILIE GRIGORE
0 suflu
ContextBucuria poeziei, dincolo de pedeapsa ei, e faptul că parcă îți dă un răgaz pentru a-ți vindeca rănile. Și chiar dacă în urma lor rămân cicatrici, ele ne amintesc cât de puternici suntem.
Poate versul cu ”inima care refuză să mai bată”, e cumva prea direct, deranjează puțin armonia unui univers ludic, care deși dureros, are puterea să mediteze la unele ”lucruri mici din viață”, care aduceau cândva fericire.
Toate cele bune!!
Poate versul cu ”inima care refuză să mai bată”, e cumva prea direct, deranjează puțin armonia unui univers ludic, care deși dureros, are puterea să mediteze la unele ”lucruri mici din viață”, care aduceau cândva fericire.
Toate cele bune!!
Pe textul:
„Suferința din umbră" de Teodor Dume
0 suflu
ContextMulțumesc, domnul Dume pentru că mi-ați spus cum simțiți acest text.
E un flash pe o stare, pe care deși am încercat s-o amplific, nu am reușit și am rămas tot la vresurile astea restrânse.
Mă bucur dacă cuvintele mele v-au transmis exact ce voiam, starea de gol existențial.
Gânduri bune!
E un flash pe o stare, pe care deși am încercat s-o amplific, nu am reușit și am rămas tot la vresurile astea restrânse.
Mă bucur dacă cuvintele mele v-au transmis exact ce voiam, starea de gol existențial.
Gânduri bune!
Pe textul:
„dimensiuni" de Nuta Craciun
0 suflu
Contextrevărsat într-un stil bogat în imagini senzoriale și un discurs poetic confesiv, unde limbajul format în perioada copilăriei, se însușea prin joc, experiment și senzații fizice, nu doar prin școală.
Pe textul:
„Din urmă" de Miruna Gavriliu
0 suflu
ContextTextul îmi pare de un surrealism liric, dar dus la extrem, cu
imagini care vin una peste alta fără tranziții clare:
gări pustii, război chimic, lilieci, peșteri preistorice, și multe contraste: alb/negru, evoluție/regres, dragoste/razboi.
Paradoxul și contradicțiile vin parcă mai mult din combinarea lor neașteptată decât din idei filozofice, părerea mea, cred că autorul vrea să exprime intimitatea și fantezia, prin imagini care sfidează cumva realitatea. Poate fi un paradox intenționat ca efect literar, care să te facă să simți confuzia, absurdul, sau să stârnească gândirea. Dar dacă e făcut prea „forțat”, rezultatul poate să pară doar… incoerent.
imagini care vin una peste alta fără tranziții clare:
gări pustii, război chimic, lilieci, peșteri preistorice, și multe contraste: alb/negru, evoluție/regres, dragoste/razboi.
Paradoxul și contradicțiile vin parcă mai mult din combinarea lor neașteptată decât din idei filozofice, părerea mea, cred că autorul vrea să exprime intimitatea și fantezia, prin imagini care sfidează cumva realitatea. Poate fi un paradox intenționat ca efect literar, care să te facă să simți confuzia, absurdul, sau să stârnească gândirea. Dar dacă e făcut prea „forțat”, rezultatul poate să pară doar… incoerent.
Pe textul:
„dorul" de Cătălin Al DOAMNEI
0 suflu
Contexte chemarea la a trăi, a iubi, a nu mai da fricilor dreptate. E un act de afirmare a vieții în fața fricii și a trecutului.
Și e despre demoni, adică despre metafore pentru vocea din interior, despre frici interne sau gânduri negative care se hrănesc cu greșelile noastre.
Textul sare puțin între dialog interior („ție… mie…”) și declarație („Eu știu că TU ești acela”) fără o tranziție clară.
Această săritură crează puțin senzația de fragmentar, ca și cum textul ar fi împins, fără să curgă de la sine.
Și e despre demoni, adică despre metafore pentru vocea din interior, despre frici interne sau gânduri negative care se hrănesc cu greșelile noastre.
Textul sare puțin între dialog interior („ție… mie…”) și declarație („Eu știu că TU ești acela”) fără o tranziție clară.
Această săritură crează puțin senzația de fragmentar, ca și cum textul ar fi împins, fără să curgă de la sine.
Pe textul:
„Hrănim demonii " de Nicoleta Iuhoș
0 suflu
ContextE un text dens, corporal și simbolic care lucrează cu senzații și arhetipuri. Explorează destrămarea identității feminine, după (cred) o pierdere afectivă și procesul lent de reconstrucție.
Eul liric, se reface apelând la un „arbore” de femei interioare și ancestrale, într-un spațiu al supraviețuirii, al sălbăticiei și al inițierii.
Finalul propune o vindecare asumată unde frumusețea nu constă în refacerea intactă, ci în integrarea rupturilor, asemenea porțelanului Kintsugi, unde fisurile devin parte din valoare. Cea ce sugerează că femeia de la final nu mai e „ca înainte”, ci mai valoroasă.
Un poem puternic care vorbește despre o frumusețe care include ruptura, nu o neagă!
Merită mai mult decât pot eu spune, las o lumină ca semn de apreciere!
Eul liric, se reface apelând la un „arbore” de femei interioare și ancestrale, într-un spațiu al supraviețuirii, al sălbăticiei și al inițierii.
Finalul propune o vindecare asumată unde frumusețea nu constă în refacerea intactă, ci în integrarea rupturilor, asemenea porțelanului Kintsugi, unde fisurile devin parte din valoare. Cea ce sugerează că femeia de la final nu mai e „ca înainte”, ci mai valoroasă.
Un poem puternic care vorbește despre o frumusețe care include ruptura, nu o neagă!
Merită mai mult decât pot eu spune, las o lumină ca semn de apreciere!
Pe textul:
„Regenerare" de Diana Manaila
Recomandat0 suflu
ContextDragă BogdanGeana, așa am înțeles și eu, știu că e nevoie să mă implic mai mult, explicația mea e de vină. O să iau rucsacul în spate dacă tot plec la munte. Chiar nu doresc să-i dezamăgesc pe ceilalți.
Și nu era vorba despre spațiul în care eu pot funcționa mai bine, aici spațiul este perfect. Din comentariile voastre am învățat și poate am și crescut.
Nu voiam să rămân doar pe post de observator, înțeleg că nu e un post onorabil, eram doar sinceră, o sinceritate cam prost exprimată, recunosc.
Așa cum spuneam, sunt aici și o să încerc să fiu mai activă.
Recunoscătoare pentru înțelegere!
Și nu era vorba despre spațiul în care eu pot funcționa mai bine, aici spațiul este perfect. Din comentariile voastre am învățat și poate am și crescut.
Nu voiam să rămân doar pe post de observator, înțeleg că nu e un post onorabil, eram doar sinceră, o sinceritate cam prost exprimată, recunosc.
Așa cum spuneam, sunt aici și o să încerc să fiu mai activă.
Recunoscătoare pentru înțelegere!
Pe textul:
„cuvintele nu sunt suficiente de-asta se ating oamenii" de Nuta Craciun
Recomandat0 suflu
ContextNu, nu se moare aici, cuvintele au o eleganță rece dar lucidă. Nu e doar un dramatism spectaculos, e un fel de introspecție cu miez emoțional, așa îl simt.
De fapt e un text care te lasă cu senzația că l-ai citit ”cu tot corpul”, nu doar cu ochii sau cu mintea.
Personal îmi place și ritmul fragmentat și respirațiile dintre idei, la fel tensiunea subtilă, constantă, care nu explodează, doar rămâne acolo, apăsătoare...
Ne cunoaștem de mult, adică eu vă cunosc... și vă citesc de câte ori găsesc un text pe care îl semnați.
Toate cele bune!
De fapt e un text care te lasă cu senzația că l-ai citit ”cu tot corpul”, nu doar cu ochii sau cu mintea.
Personal îmi place și ritmul fragmentat și respirațiile dintre idei, la fel tensiunea subtilă, constantă, care nu explodează, doar rămâne acolo, apăsătoare...
Ne cunoaștem de mult, adică eu vă cunosc... și vă citesc de câte ori găsesc un text pe care îl semnați.
Toate cele bune!
Pe textul:
„Nimic din ce ai iubit" de Djamal Mahmoud
0 suflu
ContextE un poem dens emoțional. Se simte o tensiune constantă între resemnare și instinctul de autoprotecție.
Poate puțin cam aglomerat prin imagini declarative, zic eu. Dacă intrăm puțin în arta subtilității în poezie, versul: „Nu aș schimba nimic în mine / nici chiar inima”, cred că ar putea fi spus puțin mai subtil, mai nuanțat, doar o părere.
Referitor la subtilitatea ritmului: „cui să-i zic / că Dumnezeu este ocupat cu alte treburi”, cred că se poate spune: „cui să-i zic / Dumnezeu este ocupat cu alte treburi”, fără ”că”.
Da, ritmul poate deveni poate prea fragmentat, dar cred că ăsta e un efect stilistic, care deși schimbă puțin ritmul, cred că schimbă măcar puțin și impactul, doar un exemplu.
Sunt doar păreri, nu îmi permit să vă dau sfaturi sau lecții, Doamne ferește.
În general încărcătura imagistică e bine controlată, versurile dumneavoastră sunt mereu vii, eu vă citesc cu plăcere pentru că simt apropieri între stilurile noastre de scriere.
Vă salut cu gânduri bune, să ne auzim cu bine!
Poate puțin cam aglomerat prin imagini declarative, zic eu. Dacă intrăm puțin în arta subtilității în poezie, versul: „Nu aș schimba nimic în mine / nici chiar inima”, cred că ar putea fi spus puțin mai subtil, mai nuanțat, doar o părere.
Referitor la subtilitatea ritmului: „cui să-i zic / că Dumnezeu este ocupat cu alte treburi”, cred că se poate spune: „cui să-i zic / Dumnezeu este ocupat cu alte treburi”, fără ”că”.
Da, ritmul poate deveni poate prea fragmentat, dar cred că ăsta e un efect stilistic, care deși schimbă puțin ritmul, cred că schimbă măcar puțin și impactul, doar un exemplu.
Sunt doar păreri, nu îmi permit să vă dau sfaturi sau lecții, Doamne ferește.
În general încărcătura imagistică e bine controlată, versurile dumneavoastră sunt mereu vii, eu vă citesc cu plăcere pentru că simt apropieri între stilurile noastre de scriere.
Vă salut cu gânduri bune, să ne auzim cu bine!
Pe textul:
„Inima mea este un ochi de semafor blocat pe roșu" de Teodor Dume
0 suflu
ContextO alegorie cu ton lucid și amar, cu imagini previzibile dar funcționale dar și cu un cinism destul de bine controlat. M-au nedumerit un pic ”ochii de mir”.
Finalul e eficient prin întrebarea retorică care nu caută răspuns, doar accentuează absurdul.
Da, e o greșeală în titlu.
Finalul e eficient prin întrebarea retorică care nu caută răspuns, doar accentuează absurdul.
Da, e o greșeală în titlu.
Pe textul:
„Decor politic" de ovidiu cristian dinica
0 suflu
ContextVă asigur că asta nu înseamnă lipsă de interes sau de implicare, ci un alt mod al meu de a fi prezentă. Încerc, în felul meu și în ritmul meu, să fac pași mai îndrăzneți, chiar dacă nu sunt mereu vizibili din exterior și prefer ca acești pași să fie reali, nu grăbiți.
Sincer, mă simt mai confortabil la margine, acolo unde pot citi, reflecta și scrie fără nicio presiune. Poate e o formă de prudență, sau poate doar o alegere pe care eu o simt firească. Cert este că, pentru moment, acesta este ritmul meu și vreau doar să fiu onestă.
Dar am înțeles ce îmi spuneți, mă străduiesc să-mi depășesc toate inhibițiile, o să încerc să mă mobilizez și să trimit câteva înregistrări, sper să mă descurc.
Vă mulțumesc pentru onoarea de a-mi citi acest poem pe Radio Agonia, vă asigur că am înțeles ce îmi spuneți, o să mă străduiesc mai mult și o să încerc să trimit și eu câteva înregistrări, inclusiv acest poem, sper să mă descurc.
Mulțumesc mult pentru atenția dumneavoastră! Toate cele bune!!
Sincer, mă simt mai confortabil la margine, acolo unde pot citi, reflecta și scrie fără nicio presiune. Poate e o formă de prudență, sau poate doar o alegere pe care eu o simt firească. Cert este că, pentru moment, acesta este ritmul meu și vreau doar să fiu onestă.
Dar am înțeles ce îmi spuneți, mă străduiesc să-mi depășesc toate inhibițiile, o să încerc să mă mobilizez și să trimit câteva înregistrări, sper să mă descurc.
Vă mulțumesc pentru onoarea de a-mi citi acest poem pe Radio Agonia, vă asigur că am înțeles ce îmi spuneți, o să mă străduiesc mai mult și o să încerc să trimit și eu câteva înregistrări, inclusiv acest poem, sper să mă descurc.
Mulțumesc mult pentru atenția dumneavoastră! Toate cele bune!!
Pe textul:
„cuvintele nu sunt suficiente de-asta se ating oamenii" de Nuta Craciun
Recomandat0 suflu
ContextNu din falsă modestie, ci dintr-o opțiune care cred că mă definește, prefer să rămân mai degrabă cumva în spatele scenei. Expunerea constantă mă obosește și nu simt că este spațiul în care pot să funcționez cel mai bine. Rolul de observator atent, cumva de „sufleor”, mi se potrivește parcă mai mult.
Pe textul:
„cuvintele nu sunt suficiente de-asta se ating oamenii" de Nuta Craciun
Recomandat0 suflu1
ContextMulțumesc mult pentru acest comentariu și pentru faptul că mă citești de atâta timp. Este de apreciat, felul constant și atent în care susții literatura pe acest site.
Chiar dacă mă străduiesc, sunt totuși conștientă că nu reușesc întotdeauna să păstrez în echilibru, emoția, metafora și limbajul, dar îți mulțumesc pentru susținere și încredere, mă onorează cuvintele tale mai mult decât o pot spune.
Cu drag
Chiar dacă mă străduiesc, sunt totuși conștientă că nu reușesc întotdeauna să păstrez în echilibru, emoția, metafora și limbajul, dar îți mulțumesc pentru susținere și încredere, mă onorează cuvintele tale mai mult decât o pot spune.
Cu drag
Pe textul:
„cuvintele nu sunt suficiente de-asta se ating oamenii" de Nuta Craciun
Recomandat0 suflu
ContextMulțumesc mult pentru acest comentariu și pentru faptul că mă citești de atâta timp. Este de apreciat, felul atent în care susții literatura pe acest site.
Chiar dacă mă străduiesc, sunt totuși conștientă că nu reușesc întotdeauna să păstrez în echilibru, emoția, metafora și limbajul, dar îți mulțumesc pentru susținere și încredere, mă onorează cuvintele tale mai mult decât o pot spune.
Cu drag
Chiar dacă mă străduiesc, sunt totuși conștientă că nu reușesc întotdeauna să păstrez în echilibru, emoția, metafora și limbajul, dar îți mulțumesc pentru susținere și încredere, mă onorează cuvintele tale mai mult decât o pot spune.
Cu drag
Pe textul:
„cuvintele nu sunt suficiente de-asta se ating oamenii" de Nuta Craciun
Recomandat0 suflu
ContextÎntregul poem e frumos, dar cel mai mult m-au atins aceste versuri:
”după ce iubești
începe să-ți fie dor
să scrii poeme firave”
E cumva o mică teorie a inimii aici, nu ca artă grandioasă, ci ca supraviețuire blândă de după...
Prin tonul lor aproape eteric, le‑am simțit ca pe o respirație în trei timpi, iar poemele acelea „firave”, îmi relevă o imagine tandră, ca și cum emoția e prea delicată ca să suporte cuvinte grele.
Nu tu strigăt, nu dramă, ci doar ceva fragil, parcă tremurat.
Între aceste versuri și restul poemului, la început nu am văzut o legătură, dar recitind, cred că există totuși o subtilitate, chiar dacă la prima vedere par diferite și ca ton și ca imagini. Se păstrează cumva tema fragilității și a atenției la detalii, doar că ea se mută spre viața cotidiană.
”după ce iubești
începe să-ți fie dor
să scrii poeme firave”
E cumva o mică teorie a inimii aici, nu ca artă grandioasă, ci ca supraviețuire blândă de după...
Prin tonul lor aproape eteric, le‑am simțit ca pe o respirație în trei timpi, iar poemele acelea „firave”, îmi relevă o imagine tandră, ca și cum emoția e prea delicată ca să suporte cuvinte grele.
Nu tu strigăt, nu dramă, ci doar ceva fragil, parcă tremurat.
Între aceste versuri și restul poemului, la început nu am văzut o legătură, dar recitind, cred că există totuși o subtilitate, chiar dacă la prima vedere par diferite și ca ton și ca imagini. Se păstrează cumva tema fragilității și a atenției la detalii, doar că ea se mută spre viața cotidiană.
Pe textul:
„lumea după iubire" de Zburlea Ariana
Recomandat0 suflu
ContextMulțumesc mult Otilia, pentru încredere și pentru semnul luminos.
Să șii că îmi dau seama și mă simt vinovată că nu las comentarii, deși eu primesc reacții la texte, dar … nu vreau să sune doar ca o scuză, pentru că nu e doar atât, mai e și un adevăr dincolo de orice scuză, pur și simplu am impresia că nu mă descurc destul de bine sa fac analize pe textele cuiva. Dar uite, ai dreptate, o să încerc. Am mai încercat și îmi lua foarte mult timp să-mi găsesc cuvintele, stergeam atentă să nu greșesc, să nu fiu prea dură. Aici se fac comentarii pertinente și mă mulțumeam să citesc și să învăț… dar o să încerc să fiu mai activă.
Mulțumesc pentru cuvintele tale, pentru încurajări și pentru încredere, să ne auzim cu bine!
Să șii că îmi dau seama și mă simt vinovată că nu las comentarii, deși eu primesc reacții la texte, dar … nu vreau să sune doar ca o scuză, pentru că nu e doar atât, mai e și un adevăr dincolo de orice scuză, pur și simplu am impresia că nu mă descurc destul de bine sa fac analize pe textele cuiva. Dar uite, ai dreptate, o să încerc. Am mai încercat și îmi lua foarte mult timp să-mi găsesc cuvintele, stergeam atentă să nu greșesc, să nu fiu prea dură. Aici se fac comentarii pertinente și mă mulțumeam să citesc și să învăț… dar o să încerc să fiu mai activă.
Mulțumesc pentru cuvintele tale, pentru încurajări și pentru încredere, să ne auzim cu bine!
Pe textul:
„cuvintele nu sunt suficiente de-asta se ating oamenii" de Nuta Craciun
Recomandat0 suflu
Contextmă bucur dacă așa vedeți.
Uneori ne ies mai bine cuvintele, se aștern mai firesc, alteori nu la fel de bine. Dar scriem și asta este important și ca exercițiu și ca modalitate de a ne îmbunătăți și dezvolta stilul de scriere.
Vă mulțumesc de părere și de semn, toate cele bune!
Uneori ne ies mai bine cuvintele, se aștern mai firesc, alteori nu la fel de bine. Dar scriem și asta este important și ca exercițiu și ca modalitate de a ne îmbunătăți și dezvolta stilul de scriere.
Vă mulțumesc de părere și de semn, toate cele bune!
Pe textul:
„cuvintele nu sunt suficiente de-asta se ating oamenii" de Nuta Craciun
Recomandat0 suflu
Contextpentru semnul tău constant.
Toate cele bune!
Toate cele bune!
Pe textul:
„seara în care n-ai rămas" de Nuta Craciun
0 suflu
ContextMă bucur dacă așa îl simțiți. Despre ”discursul acesta cuminte”, pot să spun doar că ...sunt momente în care poate nu ne lipsește o persoană anume, ci sentimentul acela tandru de a fi aleși, ținuți minte. Și nu e doar despre lipsă, cât despre urmele pe care le pot lăsa întâlnirile adevărate în noi.
Vă mulțumesc pentru lumina pe care mi-ați lăsat-o aici, mă onorează!
Vă mulțumesc pentru lumina pe care mi-ați lăsat-o aici, mă onorează!
Pe textul:
„uneori tânjesc după oameni" de Nuta Craciun
0 suflu
Context