Poezie
Hrănim demonii
1 min lectură·
Mediu
Hai să nu ne hrănim demonii
care abia așteaptă să ne dea replica:
"Ți-am spus eu!"
...ție că iubirea se scurge printre degete. Nu stă.
...mie că doar respingerea
este la ea acasă în sufletul meu.
Eu știu că TU ești acela
care dă sens
și luminează
toate ungherele
toate tristețile
răscolindu-le și transformându-le
în aur lichid,
în bucurie pură de copil.
Deci, hai!
(17.01.2026)
02194
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nicoleta Iuhoș
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 65
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Nicoleta Iuhoș. “Hrănim demonii .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicoleta-iuhos/poezie/14198839/hranim-demoniiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NIMulțumesc pentru sugestie. Într-adevăr, pare că sar de la dialog interior la declarație, însă de fapt întreaga construcție este adresată iubitului care tinde să fie distras de teama de abandon și să uite de imaginea de ansamblu: binecuvântarea iubirii. De altfel, eu risc sa fac același lucru, daca mă las furată de teama de respingere. Poezia poate fi privită și in cheia sugerată de tine, însă in acea situație, ar trebui într-adevăr adaptată.
0
Și e despre demoni, adică despre metafore pentru vocea din interior, despre frici interne sau gânduri negative care se hrănesc cu greșelile noastre.
Textul sare puțin între dialog interior („ție… mie…”) și declarație („Eu știu că TU ești acela”) fără o tranziție clară.
Această săritură crează puțin senzația de fragmentar, ca și cum textul ar fi împins, fără să curgă de la sine.