Poezie

Să fie întuneric!

1 min lectură·19 martie 2006

Mediu

De-ar fi întuneric,

aș apărea din ramuri de fum,

ascunsă-ntr-un gând,

materializată dintr-o dorință

aproape uitată...

dar ai aprins lumina

doream să-ți cuprind trupul ca-n menghină,

să te strâng adânc în mine, să nu te las să respiri,

nici chiar să te mai miști.

Doar să mă umpli încet.

M-ai privit în ochi, intens.

Mă-ntrebam ce vrei tu, dar nu te-am întrebat.

Iar tu n-ai zis nimic.

Am lăsat cuvintele să treacă pe lângă noi, fără semafoare.

Eram amândoi derutați.

Cred că era prea multă lumină, dar în acea clipă

nu era cazul.

Te văd și te simt mai bine cu ochii închiși.

Te-nțeleg, te sculptez cu mâini de orb,

mângâiere…

mă dăruiesc și te iau ca pe-o comoară pierdută în timp

(ce-au căutat-o mai mulți vreme-ndelungată, secolul trecut).

sunt fericită și ard,

te-mplinesc, te urc

și zburăm.

Înțelegi acum că trebuie să stingi lumina?

002.836

Nicoleta Iuhoș. “Să fie întuneric!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicoleta-iuhos/poezie/172055/sa-fie-intuneric

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.