Poezie
Străinul
1 min lectură·
Mediu
Te-am invitat in suflet:
\"Intră!\".
Ai intrat.
Te-am găzduit ca pe-o fărâmă din mine.
Te iubesc; iubindu-te mă iubesc
că te-am primit în mine.
Primindu-te, am înflorit.
Apoi, speriat, ai întrebat:
\"Dar ușa, unde-i?\"
\"N-am uși, sufletul meu n-are hotare,
e infinit.\"
\"Trebuie să ies. Unde-i libertatea mea?\"
\"Libertatea-i o iluzie.
Rămâi.\"
\"Mi-e frică de nemărginire, vreau să simt
pereți în jur...\"
Și te-am lăsat să ieși.
013426
0
Un poem foarte frumos, scris intr-o maniera foarte bine articulata, ca o piatra pretioasa extrem de compacta, slefuita de un profesionist. Incercati si poeme mai \"late\", mai \"arborescente\". Testati-va limitele.
Mircea Florin Sandru