Hrănim demonii
Hai să nu ne hrănim demonii care abia așteaptă să ne dea replica: "Ți-am spus eu!" ...ție că iubirea se scurge printre degete. Nu stă. ...mie că doar respingerea este la ea acasă în sufletul
NINicoleta IuhoșHapax legomenon
În cartea vieții, file-ntinse, Mii de cuvinte, sensuri prinse. Dar tu apari, un vers aparte, Un dar primit din altă carte. Ești un hapax legomenon, Unica notă, unicul ton. Raritate pură,
NINicoleta Iuhoșîn așteptare
în minte, m-am ghemuit la pieptul tău (mereu fetus în mamă) așteptând întoarcerea zilei de ieri: ca un bumerang rătăcit în timp mi-am numărat apoi clipele: dădea cu virgulă: 2021,521 (tu
NINicoleta Iuhoșplanuri eșuate
mi-am întors râsul pe cealaltă parte în încercarea de a grăbi recompunerea eului din eu căpriorii alergau miresele salcâmi strivind adieri parfumate în jurul meu aș fi trecut Dunărea
NINicoleta Iuhoșmetamorfoză
încerc să tulbur apa lacului din suflet căci te-ai scăldat și-oglinda lui păstrează și astăzi chipul tău ochii mei ți-au împrumutat privirea inima bate din stomac sunt un bărbat cu pieptul
NINicoleta IuhoșSă facem dragoste!
De prea demult noi facem moarte. Numărăm depărtări în aripi de cocoare, râzând, stropim ploaie în lacrimi amare. Mi-e chipul plin de primăveri: sparge tristețea în mii de cioburi – noroace –
NINicoleta Iuhoșsimplu
constant la granița dintre gând și noroc o zbatere caldă privirea ta prinsă în lațul iubirii mele fatidic
NINicoleta Iuhoșduelul privirilor
astăzi, soarele se scaldă în mine căci vara trecută, la mare, am promis reciprocitate tu trebuie să-nveți a nu mă mai privi - aș câștiga acest duel: de-acum eu sunt incandescentă -
NINicoleta IuhoșFericire de-o clipă
...aud pașii tăi sub fereastra mea și inima-mi tresaltă explodând fericire de-o clipă. Era doar gândul meu gonind în tropot spre tine...
NINicoleta IuhoșGeneza credinței
... un sfârc erect și îndrăzneț sub buze arse de dorință în ochi îți naște-ncet-ncet lumină vie de credință...
NINicoleta IuhoșA sculpta, sculptor, sculptare
Sunt formă tranzitorie între abis și pisc. Mi s-a promis dumnezeirea, m-am dăruit mâinilor tale spre sculptare. Þi-a tremurat o clipă mâna, tăindu-mi carnea muritoare încă; țâșnit-a sânge mult
NINicoleta Iuhoșeu - chip cioplit, tu - muritor
câtă nebunie în dorința de-a ne naște! și câtă nepăsare în pleoapa ce se-nchide peste-al meu chip cioplit în ochiul tău… mă prăvălesc cascadă printre șoapte sădesc o vară-n gândul tău
NINicoleta Iuhoșsunt tigru, iarăși!
m-am trezit, căzută din pomul cunoașterii. soarele încerca să mă cuprindă într-o formă precisă dar eu eram încă insuficient materializată din visul tău în căușul palmelor, am luat apă rece să-mi
NINicoleta IuhoșUn dor, două doruri
M-am schimbat; timpul mi-a numărat prea multe clipe. Cu ochi străin mă contemplu-n oglindă și mi-e dor de mine. Tu ești doar o amintire sau o frântură de vis și mi-e dor de tine ca
NINicoleta IuhoșRugăminte
adunați toate scările din lume și aduceți-mi-le mie, cu-mprumut. le voi pune cap-la-cap și am să urc, să urc, să urc. apoi am să cad la picioarele Lui Dumnezeu.
NINicoleta Iuhoșo cruce, dă-mi!
îngerașului i-am dat liber: de-acu-nainte nu mai vreau paznic, m-am emancipat! de mâine nu mai vreau nimic nici zâmbetul tău izbit de tâmpla mea nimic mă voi așterne ca zăpada în fața
NINicoleta Iuhoșîn dans de flăcări
Mi-e noapte-n suflet, pământul îmi fuge de sub picioare; oare cu disperare de mă prind de cer trăgându-l peste mine îmi opresc scufundarea? Îmi vei spune: „iubito, e atâta cer pe a ta
NINicoleta Iuhoșascunsă în voal de val
în ochi am strâns cât am putut de multă mare și țărmurile ei le-am împletit în pielea-mi cu scoici și alge m-am înveșmântat, chiar și sărutul îmi este sărat călătorit-am mult prea mult –
NINicoleta Iuhoșam primele zbateri de zbor
Fluturi îmi zboară prin gând. E bine: împrospătează aerul, fac ordine, aduc mai aproape cerul, pictează-n culori pastel circumvoluțiuni. Fluturi îmi zboară-n stomac. E bine: mă-nvață din
NINicoleta Iuhoșnu mai am doruri
un zâmbet așternut în calea Soarelui, o mângâiere colo - pe vrăbiuța ce-a zburat în zori, o amintire, o frântură de gând și optimism. o silabă împachetată-n staniol și flori de mină,
NINicoleta IuhoșCoșmar
Cu părul încâlcit, prin iarbă năclăită de noroi, am alergat spre ceva, ca un bețiv împleticit: aveam tălpile prea fierbinți și a fugi mi-era atât de greu... nu știu de eram sau nu
NINicoleta IuhoșLorelei
Sunt vis, sunt puf de păpădie, sunt fumul spulberat de vânt, sunt amintire sau sunt amăgire, sunt gândul nerostit încă-n cuvânt. Doar tu mă știi și nici tu, nu prea bine… atât mă vei
NINicoleta IuhoșSă plec fără a privi în urmă
Poate ar mai fi fost multe de spus dar mi-a plăcut ideea de a pune punct. Măcar o dată să plec deși nu era cazul. Să-ntorc spatele, să trântesc ușa (de prea multe ori am închis-o cu
NINicoleta IuhoșSă fie întuneric!
De-ar fi întuneric, aș apărea din ramuri de fum, ascunsă-ntr-un gând, materializată dintr-o dorință aproape uitată... dar ai aprins lumina doream să-ți cuprind trupul ca-n menghină, să te
NINicoleta IuhoșDoi
chiar când rostești Doi parcă golul din trup se umple, brațele nu mai caută disperate atingere, cucul nu-și mai cântă singurătatea. Doi. noi. Tu și eu. printre picuri de
NINicoleta IuhoșȘi Dumnezeu a zis:...
În cea de-a noua zi Dumnezeu a creat bătrânețea. A luat valuri și cute și mult alb și i-a nins pe Eva și pe-Adam. Le-a zis: veți ști ce-i nostalgia, ce-i reumatismul, șarpele vi se va părea
NINicoleta Iuhoșeu, Lolita?
Nu-nțelegeam de ce îmi spui Lolita. Până mi-am zărit oglindirea chipului într-un grăunte stingher de rouă întârziat pe-o petală de trandafir portocaliu. Copilul - femeie: Înmuguresc sânii
NINicoleta IuhoșSunt mai frumoasă ca o rază de lumină
Îmi place când mă strângi în brațe cu o singură mână: atunci sunt mai frumoasă decât o rază de lumină. Îți ating genele întunecate de-ntrebări, te trezesc din valuri de visări, pleoapa
NINicoleta IuhoșCiripește-mi sufletul!
Vântul ciufulește plete răzvrătite; în pas, ca-n dans, mă plimb printre pomi în mugur. Îți simt mâinile mângâindu-mi suav, novice, obrazul plâns. Mi-a-ncremenit un zâmbet în ochi. Aud
NINicoleta IuhoșTăcerea-i a mea!
Urlu de durere. Urlă singurătatea-n mine. Simt dezintegrarea extinzându-se în carne, boboc de trandafir îmi moare-n palme. N-aude nimeni. Ce folos ar fi s-audă cineva? Urlu ca să-mi caut
NINicoleta IuhoșStrăinul
Te-am invitat in suflet: \"Intră!\". Ai intrat. Te-am găzduit ca pe-o fărâmă din mine. Te iubesc; iubindu-te mă iubesc că te-am primit în mine. Primindu-te, am înflorit. Apoi, speriat, ai
NINicoleta IuhoșCădere
De ce mi-ai dat, Doamne, să sărut o bucată de Soare? Ca să-nțeleg cât de noapte era înainte și după aceea în mine? M-a orbit.
NINicoleta IuhoșNoapte
M-ai întâlnit când eram tristă, mi-ai legănat căpșorul pe genunchi, m-ai învățat să râd, să plâng, să mint. Și te-am iubit, deși sunt egoistă! Și m-ai rănit profund când ai plecat… Te mai
NINicoleta IuhoșZbor
Am aripi și le simt și le zbat și vreau să zbor și nu pot. Nu mai pot. Nu mai știu. Sunt albă. Lumină. Iubire. Visare. Am aripi. Înalță-mă, iubite. Spre zare. Dă-mi lecții de zbor. Tu
NINicoleta IuhoșJumătatea...
să te ating, să simt că e ș t i... căci ș t i u că ești și simt. Să nu mă-mpotrivesc iubirii, să nu mă-mpotrivesc Dumnezeirii. Să nu te pierd din prea multă dorință, să nu mă pierzi din
NINicoleta IuhoșIpocrizie
Câtă falsitate-n lume! Complezență; zâmbete de circumstanță! Ipocriți și ipocrite mâna-și dau pe-a vieții cale și, zâmbind spre anodina realitate, se îndreaptă către moarte! Chiar și eu, deși
NINicoleta IuhoșVoi învia?
Am trup de mort deși pricep prea bine. Am ochi opac și totuși văd. Mă răscolește un fior: Iubirea? (8.01.2001)
NINicoleta IuhoșFără trecut
Consternată, privesc dansul flăcărilor… Mă dureau amintirile și le-am dat foc. Mi-e mintea incandescentă, am foc în gând… și-acum mi-e dor de tine mai mult decât oricând. Oh! din
NINicoleta IuhoșZeiță
Iubirea-i un potir din care sorb (precum sorbeau și zeii din Olimp, ambrozie), sorb cu nesaț lumina vieții, caldă și înfloresc sub blânda ocrotire a visului ce-l cânți tu, din chitară… Mă
NINicoleta Iuhoș