Poezie
Doi
1 min lectură·
Mediu
chiar când rostești
Doi
parcă golul din trup
se umple,
brațele nu mai caută disperate atingere,
cucul nu-și mai cântă singurătatea.
Doi.
noi.
Tu și eu.
printre picuri de ploaie,
grei,
nu mai dansez singură.
cu fruntea lipită de geam,
nu mai aștept primăvara:
au înflorit salcâmii din sufletul meu.
hai cu mine,
noi Doi...
te voi plimba pe sub ei,
îmi vei face coroniță de flori și spini,
mireasma ne va învălui,
voi fi un alt crist
jertfit pe crucea iubirii de Doi.
Doi. Hai...
024.150
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nicoleta Iuhoș
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 86
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Nicoleta Iuhoș. “Doi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicoleta-iuhos/poezie/171896/doiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Pentru că doi e numărul meu, Mădălina. Mă urmărește de dinainte de a mă fi născut. Dacă nu îl caut pe El, mă caut pe mine, cealaltă jumătate a mea. În mine e întotdeauna un dialog: raționalul cu feeling-ul. Dar îți mulțumesc pentru sugestie, nu ești prima care îmi atrage atenția, voi încerca să țin seama. Te mai aștept.
0

a mai zis-o unul, poet...
eu mai am o ipoteza, desi tertium datur...
dar nu este cazul aici
unul lui noi(sau voi)?
prieteneste,
madalina