Tăcerea-i a mea!

Parerea mea e ca folositi prea mult cuvinte mari, notiuni care se vor \"filozofice\" si atotcuprinzatoare:singuratate, iubire, departare etc. Incercati sa vedeti si lucrurile marunte din imaginatia dumnevoastra, cum ar fi: o gutuie palpaind in ferestra, o picatura de apa prelinsa pe geam, un scorus in lumina amiezii. Si veti vedea ca poemele devin mai calde, mai putin abstracte. Talent aveti, mult succes.

Mulțumesc Mircea Florin. Apreciez comentariile tale (să-l lăsăm pe dumneavoastră). Poezia am scris-o (nu cu mintea ci cu durerea care mi-a învăluit sufletul) în mai puțin de 2 minute. În încercarea de a mă vindeca. Și a avut efect destul de bun. E ca o exorcizare...

am călătorit pe mai multe străzi dintre casele poemului tău Mă opresc și mă alătur într-un fel domnului Șandru Eu unul din câte știu nu m-am aflat sfătuitor și nici de această dată nu îndrăznesc Dar îmi permit să sugerez un dram de inconștiență limbajului tocmai poentru a ieși cu mâinile curate din frământare

ai dreptate, pentru ca textul de mai sus să fie poezie, ar trebui să fie mai puțin explicită, mai mut sugestie și mai multă inconștiență în limbaj. Trebuia s-o pun la personale, dar, rămâne așa, e tardiv. Acum, aș scrie-o altfel, dar dacă mă pun s-o modific va ieși cu totul altceva. Așa că o las cum e și o consider schiță, urmând ca în scurt timp să postez o variantă upgrade, mult schimbată.

Mulțumesc pentru vizită, sunt onorată.
Te mai aștept cu mult drag.