Poezie
Coșmar
1 min lectură·
Mediu
Cu părul încâlcit,
prin iarbă năclăită de noroi,
am alergat spre ceva,
ca un bețiv împleticit:
aveam tălpile prea fierbinți
și a fugi mi-era atât de greu...
nu știu de eram sau nu îmbrăcată,
dar îmi zburda ceva în piept.
A-nceput să ningă, mie îmi era cald.
Era noapte, dar eu eram luminată -
turnase careva o cană cu lumină
care s-a spart în capul meu -,
trebuia să alerg, nu știam însă de ce, spre ce,
spre cine
(simțeam totuși prea vie amenințarea-n vine)
și mă mișcam atât de-mpiedicat,
parcă nu eram eu.
\"Întoarce-te să te iau în brațe!\"
Și m-am trezit.
023.174
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nicoleta Iuhoș
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 103
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Nicoleta Iuhoș. “Coșmar.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicoleta-iuhos/poezie/173256/cosmarComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NIMulțumesc mult de sugestii, după cum vei vedea, dacă revii și sper s-o faci, țin cont de ele. E totuși un coșmar cel povestit: trebuia să ajung undeva, repede, dar nu știam unde. Probabil nu am reușit să fiu suficient de sugestivă, dar poezia e încă în lucru. Oricum, îmi plac mult coșmarurile (uneori conștientizez că mă voi trezi) pentru că atunci când deschid ochii, toate-s bune și frumoase și sunt fericită. Sunt o ciudată, știu.
0
Cam critic ,nu?
Voi mai trece...