dimensiuni

Un text scurt care spune multe:

Versul „între a fi și a-și aminti” fixează nucleul poeziei

„am uitat care e visul / care este realitatea” dizolvă granițele dintre planuri.
Memoria nu mai este un instrument de orientare, ci o zonă de confuzie.
„un timp fără margini / care a uitat să meargă înainte” sugerează un timp blocat, circular sau suspendat.
„uneori rămân suspendată” definește spațiul poeziei ca unul de trecere:
Poezia construiește o stare de suspendare existențială
Limbajul este aerat, ceea ce amplifică sentimentul de gol...

Citit cu plăcere!
Aprecieri!
(td)

Mulțumesc, domnul Dume pentru că mi-ați spus cum simțiți acest text.
E un flash pe o stare, pe care deși am încercat s-o amplific, nu am reușit și am rămas tot la vresurile astea restrânse.
Mă bucur dacă cuvintele mele v-au transmis exact ce voiam, starea de gol existențial.
Gânduri bune!