Nuta Craciun

onorata de trecerea ta!
sincer, ma bucur ca iti place \"ceva\", cred ca oricat ne-am stradui n-o sa reusim niciodata sa scriem pe placul tuturor, pentru ca dincolo de arta poezia este totusi o chestie de \"gust\", apreciez ca ai gustat fie si o imagine...
in legatura cu cele ce mi-ai sesizat, poate ca ai dreptate, imaginea pantecului pangarit suna ieftin, dar aici era totusi un \"pantec de odaie\" pangarit, la
ora surda si semnul acela orbitor cred ca ai dreptate, se poate umbla...
multumesc, mi-a fost de folos ce mi-ai spus, te mai astept!

Mircea, ma bucur de perceperea in ton personal a semnelor mele \"orbitoare\"
sau nu... multumesc mai ales de semnul tau de \"agapa\" :)
incercam si eu o speculatie pe seama unui tarziu venit prea devreme,
uite cum trecerea ta, leaga boabe de timp uitate...

iti multumesc teodor dume, de constanta ta si de aprecieri!

e cam multa liniste in jur, aproape am inzapezit in plina primavara, noroc cu trecerea ta :)

cu apreciere
nuta

te regasesc acelasi nostalgic reinvenind motive unui cant ascuns intre secunde ca intre umerii altei lumi, dar chipul si gestul sunt greu de gasit caci trebuie sa dam singuratatii ce e a singuratatii, atat cat ingaduie cararea ingusta, intamplarea si picaturile de ploaie, desi eu as dormi mai putin si as visa mai mult in parfumul florilor intr-o dimineata dintr-o seara, dar nici tarmul nici plaja nu se mai intalnesc cu noi, caci zarul nu mai e galben iar vremea tot mai putina...
e doar felul meu de a-ti spune ca mi-a placut noul registru de exprimare, desi
te regasesc acelasi maestru in manuirea cuvintelor si a sensurilor...

mi-a placut poemul acesta nu doar prin acurateta si finetea discursului poetic,
cat prin faptul ca evoca un spirit ce traieste inca atat de viu in noi,
prin mirarile lui, prin pietrele si prin zeii lui, prin necuvintele lui, desi intre genialitatea lui si mediocritatea noastra e un drum lung de pietre... fara zei.

poate greseala ta este tocmai ca esti pusa pe \"cautat greseli\", in sensuri sau nu... si stii ce m-a deranjat ? asta: \"versurile tale au un nonsens CLAR\", daca ai fi continuat cumva cum ca asta ar fi o \"parere\", da, as fi fost de acord... in fine, eu cred ca cei care stabilesc valorile unei scrieri sunt de fapt criticii, iar eu scuza-ma ca nu te vedeam in postura asta...
eu cred ca poezia poate sa-ti transmita ceva sau nu, incearca doar sa o simti daca e ceva de simtit bineinteles, nu sa o intelegi caci si-ar pierde farmecul, pentru ca asa cum am spus, poezia este o arta dar ea se adreseaza imaginatiei noastre si nu respecta neaparat legi stricte...
vezi tu adriana, unii sunt poeti iar altii doar oameni care scriu, eu cu siguranta fac parte din a doua categorie si nici nu-mi doresc sa intru in analele literaturii romane... in rest si eu sunt departe de tara si cuvintele, desi ar fi absurd sa spun ca am uitat limba romana, uneori imi cam joaca feste vorbind acum curent alta limba, dar asta este, viata merge inainte iar noi mai cu ea, mai pe langa...
deci scuzele mele pentru azi noapte, daca te-am ofensat a fost fara intentie, iar daca n-o sa mai treci pe-aici, asta este o hotarare care iti apartine

multumesc de interventie \"licurici\", ai dreptate, am sarit peste dex :)
si stai linistita ca nu ma supar, m-a deranjat doar putin tonul categoric al adrianei si poate am reactionat la primul impuls... in rest incanta ca te-am regasit! sa auzim numai de bine!!

saracacioasa argumentare doar de dragul de a sustine un adevar pe care da-mi voie sa nu-l accept si nu doar din considerente de logica,(?) ci din cauza ca in general poezia nu se adreseaza ratiunii, logicii, draga mea colega, ci imaginatiei...
deci fantana poate stampara foamea si sper sa ma crezi pe cuvant ca de adus alte argumente n-o sa aduc, iar cararea poatea spinteca in patru sau in sase sau in zece daca asa vreau eu, cum tot la fel o funie poate fi prea intinsa ca eu sa mai pot plange...
daca-ti folosesti putin imaginatia, poate o sa mai descoperi si ca dorinta de la temelia acelui univers al meu, ar putea fi animata de exemplu de motivatia acelei cautari printre urmele unor pasi...

puteai sa-mi spui ca il consideri un text slabut, asa cum insasi eu il consider, dar nu-mi veni cu pretentii ce te depasesc, cred ca bunul simt ar fi trebuit sa-ti dicteze, (scuza-ma daca eu inca mai cred in asa ceva) sa-mi spui macar ca asta este \"parerea\" ta, caci critica litera nu te prinde, da-mi voie sa-ti spun asta cu tot respectul, atata timp cat nu stii sa folosesti corect limba romana: \"nu pot fii\" ?

recunoascatoare pasului tau pe-aici, ai tu un fel personal de a te apropia de
lucruri, de a puncta linii ce-ti par esentiale, de a calatorii pe acelasi drum
strabatut intai de pasul celui care scrie...

multumesc de apropiere!

o poezie cu o structura de cristal, trecand teama de timp prin aceeasi oglinda in care stau alaturi insingurarea si orbirea, in care doar trezirea
intr-un VIS NOU, are puterea sa strapunga o taina, deja prea grea de amintiri, unde setea din fiecare cuvant nerostit are putere de mir usurator de poveri…

mereu tanara e singuratatea celor ce inca mai cred ca \"vantul e un cantec de leagan\", iar \"lutul incolteste forma inimii\"...
delicate versuri pe un fond de expresivitate sugestiva!

poate poti sa si argumentezi putin, cred ca asa s-ar cuveni cand vorbesti despre \"nonsensul\" unor versuri, sau poate daca tie \"nu-ti spune nimic\"
posibil ca greseala sa nu fie la mine...

o poezie simpla ca un mers pe apa vietii un capat de lume neuitat
dincolo de cuvinte incepe un orizont ce nu dispare niciodata
din noi in autobuze vechi se plimba inca si amintiri si vise

te ragasesc acelasi nostalgic captiv in copilaria ultui timp

incerc acelasi dor de mama, tristete ce s-a lipit de sufletul meu astazi cand
cuvintele tale au grija celui care stie proteja, au blandetea celui care stie respecta si iubirea celui care stie simti

sa-ti traiasca mama si sa se bucure inca multi ani de dragostea ce i-o porti

anana

o pauza mare cat o clipa alungita pe marginea zilei nici o carare
nici un drum inspre far sau inspre zidul alb o pauza mai mare decat
un fior o ratacire mai mare decat lipsa unei flori intr-o fericire de asfalt,
dar \"putina asteptare nu strica la mare\" ... nu-i asa?

deci, eu iti multumesc tie, mai ales pt. ca in sfarsit mi-ai lasat
un semn :)
esti un creator si un cititor de poezie atent si meticulos
cu acele detalii care se simt doar de acela ce poate sa
daruiasca, faramitura de suflet pt. un vers care i-a mers la inima

incantata sa te stiu pe-aproape!

cu aceeasi sinceritate
nuta

mie mi-a placut mult: „oho ce de primăvară”
un inceput de poem ca un joc de flacari pe comori, adica pe comorile acelea cu care ne nastem si la care nu renuntam nici macar de dragul primaverii, apoi versul final: „și alte asemenea aberații de martie”...
cred ca incursiunea in ironie e doar o tentativa de sustragere de la realitatea terorizanta, unde durerea vine ca un adevar nemilos, caci bucuria ca si durerea imping spre marginea transparenta a confesiunii poetice ...

„ suntem și noi ca toți îndrăgostiții pământului
ne creștem înșelăciunile - vânjoase buruieni -
să nu le plivim încă să ne agățăm zdravăn de ele
să ne legănăm - hamacul mă-sii de viață –„

aici imi place cum ai figurat aceasta stare de resemnare (parca) desi se simte forta din spatele cuvintelor, esti puternica prin insasi faptul recunoasterii cu ochi lucizi a unui adevar al tau...

anana

citind printre randuri, versuri si comentarii, simt o lume proprie intr-un
univers nostalgic, a carui dimensiune se suprapune aproape pe detaliu
peste simtirea mea.
incantata sa regasesc un univers comun, in care cuvintele au un firesc al lor, pe cat de simplu pe atat de luminos ...

personal cred ca metafora este o idee care nu dauneaza grav sanatatii, glumesc nu te supara te rog...
si tot personal ca doar e vorba de simple pareri aici nu de verdicte, caci nu suntem critici literari, cel putin eu nu sunt... consider ca poezia este o chestie de libertate, iar dincolo de arta ea este totusi o fabulatie...
problema unei scrieri nu poate fi metafora ci folosirea ei ...

uite si un paradox, tot ca o gluma ti-l spun: „cum sa fii bogat daca esti golit de cuvinte si muze” ?

un mod de a spune ca durerea peste care vrem sa trecem, intr-o contopire cu universul din care implicit facem parte si de care suntem legati prin fire invizibile, aduce dupa sine o purificare ca o aura in jurul fruntii si ne da o maretie involuntara, o grandoare stiuta doar de noi si de cei care surprind starea vie a cuvantului nostru scris.

imi place cum ai surprins aceasta, prin cuvinte putine cu rafinant
si maiestrie!

anana