Nuta Craciun
Verificat@nuta-craciun
„sau taci sau spui ceva mai bun decât tăcerea”
M-am născut în cel mai frumos sat de munte de pe Valea Grădiștei, satul Bucium, jud. Hunedoara, într-o primăvară pe care m-am străduit s-o port mereu pe dinăuntru. Poezia mi-a fost mereu cel mai bun aliat de-a lungul vieții, cu ajutorul ei am traversat cu bine toate evenimentele ce mi-au…
lucruri, de a puncta linii ce-ti par esentiale, de a calatorii pe acelasi drum
strabatut intai de pasul celui care scrie...
multumesc de apropiere!
Pe textul:
„boabe de timp" de Nuta Craciun
intr-un VIS NOU, are puterea sa strapunga o taina, deja prea grea de amintiri, unde setea din fiecare cuvant nerostit are putere de mir usurator de poveri…
Pe textul:
„obsesie" de Lucian Preda
delicate versuri pe un fond de expresivitate sugestiva!
Pe textul:
„E tânără singurătatea mea" de Adriana Giurcă
posibil ca greseala sa nu fie la mine...
Pe textul:
„boabe de timp" de Nuta Craciun
dincolo de cuvinte incepe un orizont ce nu dispare niciodata
din noi in autobuze vechi se plimba inca si amintiri si vise
te ragasesc acelasi nostalgic captiv in copilaria ultui timp
Pe textul:
„în autobuzele vechi" de Gelu Diaconu
cuvintele tale au grija celui care stie proteja, au blandetea celui care stie respecta si iubirea celui care stie simti
sa-ti traiasca mama si sa se bucure inca multi ani de dragostea ce i-o porti
anana
Pe textul:
„o port pe mama în pântec" de Ion Nimerencu
nici un drum inspre far sau inspre zidul alb o pauza mai mare decat
un fior o ratacire mai mare decat lipsa unei flori intr-o fericire de asfalt,
dar \"putina asteptare nu strica la mare\" ... nu-i asa?
Pe textul:
„pe marginea zilei" de Ioan-Mircea Popovici
un semn :)
esti un creator si un cititor de poezie atent si meticulos
cu acele detalii care se simt doar de acela ce poate sa
daruiasca, faramitura de suflet pt. un vers care i-a mers la inima
incantata sa te stiu pe-aproape!
cu aceeasi sinceritate
nuta
Pe textul:
„Pietrele Annei" de Nuta Craciun
un inceput de poem ca un joc de flacari pe comori, adica pe comorile acelea cu care ne nastem si la care nu renuntam nici macar de dragul primaverii, apoi versul final: „și alte asemenea aberații de martie”...
cred ca incursiunea in ironie e doar o tentativa de sustragere de la realitatea terorizanta, unde durerea vine ca un adevar nemilos, caci bucuria ca si durerea imping spre marginea transparenta a confesiunii poetice ...
„ suntem și noi ca toți îndrăgostiții pământului
ne creștem înșelăciunile - vânjoase buruieni -
să nu le plivim încă să ne agățăm zdravăn de ele
să ne legănăm - hamacul mă-sii de viață –„
aici imi place cum ai figurat aceasta stare de resemnare (parca) desi se simte forta din spatele cuvintelor, esti puternica prin insasi faptul recunoasterii cu ochi lucizi a unui adevar al tau...
anana
Pe textul:
„buruieni. să mă înșeli până plesnesc bulbii" de Ela Victoria Luca
citind printre randuri, versuri si comentarii, simt o lume proprie intr-un
univers nostalgic, a carui dimensiune se suprapune aproape pe detaliu
peste simtirea mea.
incantata sa regasesc un univers comun, in care cuvintele au un firesc al lor, pe cat de simplu pe atat de luminos ...
Pe textul:
„Traversare" de marius nițov
si tot personal ca doar e vorba de simple pareri aici nu de verdicte, caci nu suntem critici literari, cel putin eu nu sunt... consider ca poezia este o chestie de libertate, iar dincolo de arta ea este totusi o fabulatie...
problema unei scrieri nu poate fi metafora ci folosirea ei ...
uite si un paradox, tot ca o gluma ti-l spun: „cum sa fii bogat daca esti golit de cuvinte si muze” ?
Pe textul:
„Vânzătorul de metafore" de radun gabor
un mod de a spune ca durerea peste care vrem sa trecem, intr-o contopire cu universul din care implicit facem parte si de care suntem legati prin fire invizibile, aduce dupa sine o purificare ca o aura in jurul fruntii si ne da o maretie involuntara, o grandoare stiuta doar de noi si de cei care surprind starea vie a cuvantului nostru scris.
imi place cum ai surprins aceasta, prin cuvinte putine cu rafinant
si maiestrie!
anana
Pe textul:
„nike" de mircea lacatus
in spatele unei nopti mai tulbure decat credinta
noastra cand fugim in lume sa uitam de griji
caci nu stim vai nu stim ca ele grijile
alearga mult mai repede decat noi
in spatele tuturor acestor lucruri sta Dumnezeu
ne priveste bland si ne aseaza la loc inima
incantata sa citesc poezie de aceasta factura!
cu drag anana
Pe textul:
„fețele credinței" de Teodor Dume
intr-o incercare permanenta de armonizare cu realitatea,
cand timpul misterul acesta esential, scrijeleste imagini in sangele nostru
mi-a placut mai ales finalul
mihai amaradia - imi permit sa-ti spun ca acesta este un poem, cel putin in viziunea mea, iar tonul tau categoric \"sa-ti fie clar\" ca nu incadreaza
cu statutul de coleg de site unde ai dreptul la o \"parere\" nu la verdicte categorice, la urma urmei dincolo de arta, poezia este totusi o fabulatie...
ca sa nu mai spunem ca e si o chestie de gust si de inclinatie, poti lasa putin loc si altor interpretari
Pe textul:
„Accident" de Teodor Dume
de la miniatura haiku-ului, pana la esenta unor cuvinte care se asaza atat de
armonios in acest poem, nu e decat un … mestesug pe care ti l-ai insusit cu cinste!
mi-a placut mult aceasta filozofie rotunda a nasterii, a vietii…
Pe textul:
„Cerc*" de Djamal Mahmoud
parca ceva se intampla in prelungirea sufletului meu, ceva imi suna atat de cunoscut si ce poate fi mai frumos decat atingerea unui suflet geaman ca facand parte din insati sufletul tau…
e aceea stare anume in care timpurile nu mai conteaza, conteaza doar eternitatea unui clipe de re-memorare
personal mi-ar fi placut ca poemul acesta sensibil sa se termine cu:
“ trupul meu răstignit pe inima casei
tot mai departe tot mai înalt”
parca gerunziul finalului … rupe putin sensibilitatea atmosferei
Pe textul:
„nevăzute urmele mele" de mircea lacatus
tu stii, tristetea e semnul meu de recunoastere :)
Pe textul:
„Pietrele Annei" de Nuta Craciun
reprezentarea unui univers unde tu esti stapana vidului launtric, a haosului ce nu poate transforma plumbul in aur si nici nu poate aduce linistea care cerne colbul de praf al trairilor, e greu de redat in cuvinte, ceva rupe versul, il face insingurat, stiu, dar incercam sa pun “piatra” marturie a discernamantului care
incearca sa umpla un gol cu trairi vii… care iau apoi drumul cocorilor
multumesc de comentariu, o sa revin pe text cu siguranta atunci cand
o sa gasesc starea necesara
Pe textul:
„Pietrele Annei" de Nuta Craciun
ma bucur de regasire Cami, ce poate fi mai frumos decat reflexia cuvintelor tale intr-un suflet care intelege
Pe textul:
„Pietrele Annei" de Nuta Craciun
nu as putea uita cararea, dar multumesc semnelor tale bune… in cautarea propriului ego printre crapaturile realitatii cele reale, pietrele tale sunt intrebari reflectate in vidul meu interior,
intrebari ce dau insa valoare acestui vid si-l personalizeaza…
mirari ce opresc roata timpului pe gandul bun - MAYA, iluzia aceea care vede dincolo de obscur…
Pe textul:
„Pietrele Annei" de Nuta Craciun
