,,invitație către o nimfă\"

Nu-mi vine să cred, că la această poezie nu există nici un comentariu!! Din cei 77 de vizitatori de până acum nimeni nu a dorit să mai stea o clipă cu Nichita, nimeni nu a mai dorit să-l mai cunoască încă o dată pe Nichita? Nu pot să trec pe lângă poezia citită fără să las un semn, de apreciere sau, dacă e cazul de îndrumare, sau dacă e cazul de sfătuire mai adâncă, atât cât pot eu. Acum însă citesc o poezie ca o lacrimă de femeie pe mormântul lui Nichita! Pentru asta te îndrăgesc și mai mult. Cezara!!
Cu multă prietenie
PP

eu am trecut prin acest poem de cinci ori fără să las semn pentru a nu se interpreta...cum s-a spus într-un comm offtopic la mine în pagină...
mi-a plăcut poemul și nu vroiam să mă repet spunâd mereu că-mi place. da, îmi place . poemul are culoare, sensibilitate, trăire și trebuie călcat gingaș pentru a nu-l trezi pe Nichita. el încă mai scrie în inimile noastre...
poemul este împlinit iar finalul confirmă

\"pietrele suspină pe lîngă el
niciun sărut nu le mai rănește\"

citit cu plăcere
o să trec mereu pe-aici...
stimă și considerație,
teodor dume,

Cezara, și tu ești \"o pată de sânge care vorbește\", ca să-l parafrazez pe Nichita. Un poem frumos și curat, pe măsura celui plecat, dar atât de prezent. Mă uimești. Mirarea mea este și mirarea lui. Mirarea lui este și mirarea mea. Ave!

mi-a placut poemul acesta nu doar prin acurateta si finetea discursului poetic,
cat prin faptul ca evoca un spirit ce traieste inca atat de viu in noi,
prin mirarile lui, prin pietrele si prin zeii lui, prin necuvintele lui, desi intre genialitatea lui si mediocritatea noastra e un drum lung de pietre... fara zei.

ce s-ar bucur nichit să vă vadă pe toți lîngă piatra lui!
petrache. cu tandrete i trecut pe aici,
teodor:mulțumesc pentru sinceritatea t, ir cei ce nu stiu, fce mai mult decît un paradis de cuvinte
nuta:bine te aflu aici, lîngă voce care încă vorbește în noi, cea aîngerului nichita
ion:mulțumesc, ave și ție, emir al poeyiei

pentru greșeli:ai, nichita,ta,iar, face,vocea..cred că emoția pentru că mai sunt îngeri cu cărți în mîini pe aici.
mulțumesc celor care-l mai așteaptă

nu stă în intenția mea să aduc vreo ofensă cuiva dar...

puțină seriozitate, cred eu, nu ar strica

poezia de față e, zic eu, total neprelucrată și când spun asta încerc să fiu mai mult decât blândă;

am citit și comentariile din subsolul textului, pentru echilibru vreau să spun că textul nu mi-a plăcut

există aici un patetism al spunerii neasumat, cuvinte \"grele\" ce stau pe nisipuri mișcătoare, finalul e cu totul pierdut

îmi pare foarte rău că las acest semn de lectură aici, poate ar fi trebuit să mă abțin dar efectiv mi se pare o poezie ratată, poate recitind-o îmi vei da dreptate...

cu respect,
dana banu

patetismul e asumat,ținînd cont de caracterul personal al poemului. cu același respect pe care ți-l datorez ca poetă,ai putea să menționezi de unde caracterul,,neserios,,. apoi, repet, adresabilitatea acestui poem nu-l face cîtuși de puțin neprelucrat. că doar nu scriem cuiva după standarde.îți respect opinia, ca și a celor care s-au regăsit printre cuvinte, dar mie îmi plac argumentările. dacă faptul că persoana pe care am vizat-o, păstrează în comun anumite trăiri ale lui nichita, cred că nu am săvîrșit vreo blasfemie asociind-o.
mulțumesc pentru com

este exista un cult al personalitati ne place sa gadilam sa ridicam osanale asta e ce sa facem aproape ca nici nu mai conteaza textul titlul garanteaza succesul de boxoffice

cezara nu vreau sa fiu rau dar cu expresii de genul: \"pietrele suspina\" si \"viata lui sta intre paranteze\" nu se poate transmite un mesaj cititorului

am si o intrebare oarecum retorica: care este gustul de piersici salbatice? exisata acest soi? piersica salbatica?

nu ești rău, chiar îmi ești simpatic. repet ce i-am spus danei, n-am vizat să intru în boxx office, recunosc că m-am folosit de site să transmit un mesaj unei persoane care l-a cunoscut pe nichita, care cunoaște semnificația cuvintelor la care faci referire, pentru asta mă poți ,,acuza,, cred că ai obs. poemul e o personală. da , există piersici sălbatici, care iți strepezesc dinții, cresc pe malul apei, pe unde sălășluiesc nimfele. titlul este unul al unui colaj de versuri însoțite de desene ale lui iulian frățilă. mulțumesc pnetru com,

sunt poeti care nici macar de ziua lor nu merita asemenea texte dedicationiste

oameni din carne si os, oameni care au scris si au lasat dara prelunga in istoria destul de subreda a literaturii asteia romanesti

a vorbi despre nichita stanescu impune respect, exercitiu literar si mai ales umilinta

cred ca detractorii lui nichita sunt prea multi si a le da apa la moara prin asemeea texte si comentarii e aproape o blasmefie

in locul tau as sterge textul asta, vezi tu, sunt multi care l/au cunoscut pe omul nichita dar dincolo de asta, zic eu, ar trebui sa nu il taram pe autor in poezele dedicationiste, nu merita


PS : era un om care spunea doar de bine despre tot ce il inconjura, a crezut in oameni si ei l/au doborat, l/au distrus incet incet, a vorbi despre maretia lui azi e inutil

a murit cu o pereche de tenisi gauriti in picioare si cu o mare datorie la intretinere, statul roman l/a ingropat in pace si fara onor, cand a murit niciun ziar nu a scris despre moarte lui

tacerea poate sa fie uneori un semn de respect, mai ales atunci cand nu stii sa rostesti

parerea mea de om simplu

de acord cu tine privind dedicationismul. ceea ce nu accept e că, dacă alții îndreptățiți nu mai vorbesc de nichita, asta nu înseamnă că noi trebuie să facem la fel.poate l-ai cunoscut personal pe nichita, și îți înțeleg opinia. dar, dacă vei privi poemul meu din alt unghi, vei fi de acord că nichita a ,,legat,, mulți oameni cu poezia lui, și nu cred că am jignit memoria lui, amintind asta într-un poem personal, cre nu-i este dedicat lui, ci vorbește despre omul care l-a cunoscut. atît.poate mai sunt și alte circumstanțe reale,care-ți justifică atitudinea față de acest poem, poate mă înșel.
mulțumesc pentru revenire și argumentare.