Traversare

pentru primele 3 versuri, pot spune decat:mare pacat.mi-a placut ideea:oameni în barca lor/fără curajul de a vedea nesfârșitul/poate ar fi mai bine să te asculți.
extrag, deci, fara curajul de a vedea nesfarsitul,eu as fi fost mult mai optimista, m-as fi aruncat in valuri sa-l gasesc, sa-l vad, sau oriunde ar fi fost, m-as fi aruncat, asta e esentialul sa te arunci:):)
mcm

trecerea aceasta continuă, deci \"nu pentru un sezon\" îmbracă forma senibilității \"pentru că așa începe o altă lume\"
un poem plăcut și sensibil, așacum am mai spus. un poem care caută răspunsuri

citit cu plăcere
cititor 17
cu prietenie,
teodor dume,

re.Carmen, e adevărat că iubirea necesită curaj, e un sacrificiu, un nou început de lume. Câți își mai ascultă sufletul? Sunt prea mulți sfătuitori, oameni precauți, iau toate măsurile de nefericire... În ceea ce mă privește, caut dialogul, îmi plac oamenii curajoși! Osiris și fiul său Horus sunt un simbol al învierii, al continuității și fertilității, dragostea e o sursă inepuizabilă de înnoire.
Iubirea pentru poezie m-a ajutat să traversez despărțirile cu sufletul întreg, să mă regăsesc mai sensibil decât am crezut că sunt.

intr-adevar, iubirea cere mult sacrificiu,loialitate, devotament si foarte mult respect.Nu stiu,cati dintre noi isi mai asculta sufletul, dar am aflat prin contextul textului tau,ca tu faci parte din aceasta categorie de oameni.. frumos poem, bine construit...felicitari!.
mcm.
Cu stima, Radun.

re. Teodor Dume, am citit în multe versuri un fel de referire la iubirea de sezon, iubire de primăvară, nu știu dacă aveau sensul în direcția mea, eu iubesc în toate anotimpurile. Am intrat în iarnă cu înghețul despărțirii de mamă, am mers pe latura religioasă ca pentru o ispășire și acum scriu despre dragoste nu pentru că e primăvară, așa găsesc eu potrivit. Am să scriu ceea ce trece prin sufletul meu tot timpul traversării prin orașul cu poeți.

re. Radun Gabor, da, caut să fiu în iubire, nu alerg după momente vesele, nu sunt infidel, dacă vorbesc cu mai multe femei nu înseamnă că trec la islam, sau că le curtez pe toate, îmi place să învăț de la ele pentru că ne depășesc mult în sensibilitate, în frumusețe sufletească!

citind printre randuri, versuri si comentarii, simt o lume proprie intr-un
univers nostalgic, a carui dimensiune se suprapune aproape pe detaliu
peste simtirea mea.
incantata sa regasesc un univers comun, in care cuvintele au un firesc al lor, pe cat de simplu pe atat de luminos ...

suferinta nu este un detaliu....\"așa începe o altă lume\"
fugi prietene!....se poate si fara suferinta!
bafta!

re. Nuta Crăciun, tot ceea ce vine din suflet se exprimă simplu. Poezia e un mesaj, o radiografie sufletească...poți să descifrezi viața unui om, gândurile lui, preocupările pentru împlinirea frumosului. Cel ce scrie, cred, are
întotdeauna această preocupare. Mulțumesc pentru aprecieri!

re. Diana Slavu, suferința este necesară pentru înțelegerea multor lucruri, de exemplu, să ne bucurăm de sănătate, de dragoste în adevăratul înțeles. Este o cale a înțelepciunii... Budha așa s-a înțelepțit, a văzut ipostazele suferinței. Baftă și ție!

ma refeream la versul meu\"inima mea e un fruct\", din poemul mentionat.
mcm

adevarat, esti intelept!
\"poate ar fi mai bine să te asculți
să-{ți}mi deschizi sufletul\"
merci,

re.Carmen, am înțeles! Mulțumesc pentru că m-ai readus la poezie, la dragoste!