cafea la nisip

culorile-și apăsau
lungimile de undă
pe-o singură secundă


case vechi din cetate,
străzi înguste,
tramvaie, piețe publice,
porumbei, statui
și lume


lume multă
în care caut
un chip și-un gest


la zidul de piatră, din fundul grădinii, o femeie se apropie de el


- ai un foc?
- credeam că mă întrebi de vapor.
- vapor de buzunar?
- de unde știi?
- știu.


o clipă nu mai spuse nimic. apoi își tăcură lung
o să fie timp să urce pe munte...
singurătatea îl pierdu prin Peninsulă


de cealaltă parte,
învăluită la prânz de miraje,
cărarea spre plajă


zi un număr. tu spui șapte și-ai uitat, în mine, o parte.
spune pentru fructul copt. tu zici nouă. eu spun opt.


din nou, jucăm șotron,
între șură și șopron...


s-au răzvrătit paginile de jurnal


... în vânt, solzi de pește și pene de pescăruș. ceva mai curat decât aerul tare de mare îmi trecu peste creștet... un nor de fum, precum curbilinia care nu depinde de drum, învălui totul într-un acum...


așa am început să văd iar
lăsând întâmplării un zar


mai întâi, numai în vis
apoi în picăturile de ploaie


cărțile aveau colțurile uzate
printre semne de carte
însemnări, desene și picturi


își aminti de ceva.
duce mâna la buzunar.
zâmbește...
până când
în parfumul de flori galbene
găsi un nou început


între plajă și țărm
un turn răsturnat
peste două ceruri
ca două cercuri mari
ale bilei rostogolită pe scară
într-o dimineață dintr-o seară


culorile-și apăsau
lungimile de undă
pe-o singură secundă


un țărm și o plajă
într-o peninsulară întâlnire
cu azi, cu ieri și cu mâine
într-un galben, un zar și-un câine





Constanța, 28 martie, 2008
(pentru Alex & Matei)