Nonciu Dragoş

De-i stea căzută, ea să-mi spună, Că e venită pe pământ și eu sunt Rostul ce a clădit și spart atâtea rele Aciia pe al său lăcaș de sfânt. Să mă salute și să-mi spuie, de ce S-a hotărât pe

Mă chinui în neștire Să fac să fiu iubit Dar ard cuminte-n mine De frică eu admit Să fiu să cad femeie În aria ce am să fac Mai tare ca oricând Mă urc pe eșafod Sunt omul cu natura Ce

Ah floarea vieții mele, Miros de fantezie ai, Petale-n soare-mi dai, Prinos de frumusețe lele. Petală la covorul meu Tăcut simțit găsesc, În vântul ei plutesc, Mirosul cald de Zeu. Mai

S-asculți pe culmi doar simfoni, Să le confunzi cu oameni vii, Sub stele vechi în clar de lună, Rupe vers, melodioasa strună. E numai calm pe toată luna. În vrajbă pe pământ sunt

PE DEALURI 7 Cărarea mai mult din piatră, începea să se amestece un pic, apărând ici colo, câte o bucățică de pământ. Nicolae se opri,

Mai biruite ca oricând, Iubirile sunt moarte Toate. Se shimbă lumea în amurg, Lupte se dau pe vrajbe. Lacrimi uscate curg de zor, Căci nu mai sunt s-au dus cu

se scoală vulturi ce zâmbesc la mame sumbre fără milă eu sunt căsuța din povești mâncată-n veci dar fără milă mai grea e viața de hoinar mai grea făina pe cântar se-așează oăle-n

IERTARE O vai plăcute fețe, Ce stați cu min’ Acum la masă. Mi-aduceți taina Ce-a sperată, A grangurelui sfadă. Speriate fețe, Mă-ndrept a jale Cu fața către voi. Sperat-ați vale făr’

AMAR DE FATÃ te întreabă fericire unde ești măruntă fată în amarul crunt al vieți tu mi-ai dat să beau amarul legea sigură a vieți doar în pragul dimineții eu supus ascult de tine

Se strâng scaieți toți pe mine, Mă macină de drum iubirea. Spre lumi curate și nebune, Alerg cuprins de fericire. Lumina lunii de iubire, Sunt numai grai, speranță, Toate sunt cu mine,

ISTORICI Istoria face bine tuturor, indiferent de poziția socială în care se află. Ea este cea care dă distanță omului, întru înțelegerea tuturor potlogăriilor pe care le face. Dă mână

SÃPTÃMÂNA NEBUNÃ Până și mintea, refuză să mai gândească limpede. Picioarele alergau nestăpânite, de colo, colo. Locașul, buzunărașul pentru ceas, era tocit, aproape ferfeniță. Timpul,

În palatul de cleștar, Suflete se-ascund. Sfarmă inimi ce tresar, În tumultul milenar. E o poveste ninoră, Să arunci cuvântul, În minuna minți mici, Prinde repede pe vrajă. Fercând și

OCHI DE FATÃ simplu joc e ochiul ce te mișcă, te agită, îți vorbește pur și simplu doar că n-are mână de te-atinge mângâiere mulțumit vei fi se pare de te-njură vai de tine pe rău nu-ți

Se hrănește, duhnește Numai fum, că-i horn. Vântul care bate-n crivăț Îl încearcă și tușește. Noaptea, stele valuri fac Guguștiuci, vrăbiuțe ș-alte, Se înghesuie în el, de frig, Nu le mai

Ești chemată sfântă fată, Să mi te-arunci în brațe. Sunt biruit de corpu-ți Mă mistui în tăcere de cărbune. A tale oaze de iubire, Mă mistuie ca semn al tău. Eu sunt nebun și sorb A apei

La operă e sfoană mare Artiști în umbre cu pahare Le sparg l-a-n semn Comandă mare, dirijor După umbre negre falduri Ies strigând sughițând unii Și,… se ceartă așa, preț, De-o oră și ceva

Sfioasă iubire mă cheamă în pat, Ajunge cum cântă micul hățiș. Mi-e ciudă de apriga lamă ingenuă, Să merg mai departe pe frunze cu rouă. Sunt eu bătrân neînfricat, Cuminte mă fac eu stăpâne

STRIGATÃ știu că ești strigată pe numele cel mic din fașa de la măta m-ai câștigat un pic mă crezi un papă mai domn nici de atât nicăieri n-ai să privești consola cum se crapă de sfintele